Dacă te întrebi cum ar putea fi folosite fondurile europene din cadrul Planului Național Strategic (PNS) pentru conservarea pădurilor și de ce au acestea nevoie de finanțare, iată câteva motive:
- Pentru consolidarea protecției pădurilor
Vom avea mai multe suprafețe strict protejate. În strategia europeană de biodiversitate, țările membre au obligația de a crește suprafața de non-intervenție (adică unde nu se pot face tăieri) la minimum 10% pentru păduri. Asta ne-am asumat si prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Acum procentul din pădurile României este de sub 3%. Pentru a ajunge la 10%, adică la cca 700.000 de hectare, trebuie să interzici orice tăiere pe o suprafață similară județului Cluj. Ultimii 30 de ani ne-au învățat că, fără mecanisme juste de despăgubire, simpla interdicție impusă prin lege nu va proteja de la sine pădurile respective iar, ariile protejate vor exista doar pe hârtie. Dacă vrem ca procesul să fie viabil și să nu rămână doar o dorință frumoasă, statul român trebuie să plătească despăgubiri proprietarilor de drept. Conservarea pădurilor nu trebuie lăsată doar pe spatele proprietarilor și a comunităților locale. De aceea, UE recomandă folosirea acestor fonduri pentru despăgubirea justă și prealabilă a proprietarilor privați de pădure.
- Pentru aplicarea măsurilor de conservare a speciilor și a habitatelor forestiere de interes comunitar din Siturile Natura 2000
Aplicarea măsurilor de conservare prevăzute în Planurile de Management pentru Siturile Natura 2000 este aproape imposibilă în scenariul în care nu utilizăm fondurile europene special dedicate acestui scop. Siturile Natura 2000 sunt parte a unei rețele de situri de interes comunitar, iar Uniunea Eurpeană alocă fonduri pentru sprijinirea proprietarilor în implementarea măsurilor de conservare. Trebuie doar ca aceste fonduri să ajungă la proprietari. Dincolo de problema despagubirii proprietarilor pentru instituirea restricțiilor de recoltare a resurselor oferite de padure, ”Conservarea naturii” presupune și investiții. Nu putem avea mari așteptări dacă obligăm proprietarii să scoată din buzunar banii pentru implementarea măsurilor impuse în Siturile Natura 2000, mai ales că Europa pune la dispoziție aceste fonduri.
- Pentru menținerea și creșterea suprafețelor ocupate de păduri
Pădurile Nimănui, adică acele păduri care nu sunt include în fondul forestier, sunt primele care riscă să cadă pradă securilor – și de data asta în mod legal sau chiar „subvenționat” prin PNS. Vorbim despre 500.000 de hectare pentru care, în mod ironic, statul român a dat până acum bani ca să fie defrișate. Pe scurt: Ministerul Agriculturii ajută financiar oamenii să-și păstreze pajiștile, fapt pe care îl încurajăm, căci pajiștile sunt ecosisteme extrem de valoroase. În multe situații însă aceste păduri care figurează ca pajiști sunt defrișate doar pentru subvenții, fără a se reconstitui pajiștea. De fapt, aceste păduri sunt cele mai expuse defrișărilor și reprezintă cca 25% dintre defrișările pe care le vedem. Absurd este că, din aceleași fonduri, dăm bani pentru defrișarea pădurilor și, totodată, plătim împădurirea altor terenuri. Pădurea nu știe că nu este în fond forestier și că nu are dreptul să existe. Iar fondurile sunt risipite pe defrișări sau împăduriri artificiale, în loc să le utilizăm pentru a păstra ceea ce avem deja sau chiar să creștem suprafața de pădure, lăsând natura să lucreze pentru noi.
- Pentru adoptarea celor mai multe practici de gestionare a pădurilor prietenoase cu clima și cu biodiversitatea
Aplicarea unor măsuri silviculturale apropiate de modelul natural (“close to nature”), așa cum sunt promovate de Strategia Europeană pentru Biodiversitate 2030 și de Strategia Forestieră Europeană, este condiționată de existența unei infrastructuri forestiere prietenoase cu mediul. Succesul implementării unei silviculturi durabile depinde de folosirea unei logistici forestiere moderne, capabile să acopere nevoile actuale de sustenabilitate.
- Pentru construirea rezistenței pădurilor la schimbările climatice
Schimbările climatice care vin peste noi ne forțează să aplicam o serie de măsuri care pot ajuta pădurea să facă față dezastrului generat de fenomenele naturale extreme. Iată doar câteva situații care impun investiții ce depășesc obligațiile legale ale administratorilor de păduri și care ar trebui susținute din aceste fonduri:
- Putem limita efectele incendiilor prin realizarea unei infrastructuri specifice cum ar fi construcția de „șanturi de minim sanitar” și a căilor de acces în zonele de risc, dar și logistica necesară stingerii acestora.
- În cazul atacurilor de insecte, care în anii secetoși pot conduce la uscarea a mii de hectare de păduri, este nevoie de acțiuni clare care să prevină aceste gradații și să le diminueze efectele negative prin crearea unor compoziții naturale complexe, combaterea non-chimică a dăunătorilor și prin aplicarea unor lucrări silvice specifice care pot crește rezistența pădurilor.
- Doborâturile de vânt, care sunt tot mai frecvente și au intensități tot mai mari, pot fi prevenite doar prin aplicarea unor scheme și compoziții de împădurire adaptate condițiilor locale și prin lucrări speciale de îngrijire și conducere a arboretelor. Cu ajutorul lor se pot realiza structuri și compoziții complexe, care să crească stabilitatea pădurilor în fața factorilor climatici dăunători.
Pădurea înseamnă viață și ne permite tuturor să trăim mai bine, în armonie. Ajută-ne să o ajutăm! Semnează petiția WWF prin care cerem să se facă dreptate pădurilor!