URSUL
URSUL BRUN – SIMBOL AL BOGĂTIEI NATURII
Ursul brun (Ursus arctos) este un simbol al rezistenței, puterii și vitalității, un animal ale cărui inteligență și capacitate de adaptare i-au asigurat supraviețuirea în sălbăticie până în ziua de azi. Codrii deși ai Carpaților românești au fost secole la rândul casă primitoare pentru acest animal impresionant. Astăzi, o mare parte din urșii bruni a Europei – circa 6000 de exemplare – trăiesc pe teritoriul României.
18.000+
urși în Europa
8.000+
urși în Munții Carpați
+6.700
urși în România
În funcție de anotimp şi vârstă, blana ursului variază de la cafeniu-curat, cafeniu-galben sau cafeniu roşcat, până aproape la negru. Puii și urșii tineri poartă de obicei un guler alb îngust în jurul gâtului. Pe toți îi întâlnim de-a lungul întregului lanţ carpatic, prin păduri întinse şi dese. Atunci când nu e atras de om în zonele rezidențiale, ursul preferă zonele cât mai puţin umblate și liniştite. Mediul său de viaţă cuprinde stâncării sau mari doborâturi de vânt în arborete în care să-şi poată amenaja uşor bârlogul.
Ursul este un animal cu o capacitate deosebită de adaptare la mediu, ajutat de două supersimțuri – cel al auzului și cel olfactiv. E capabil să detecteze sunete foarte fine, între 16 și 20 de hertzi, și ne poate auzi chiar și de la 300 de metri.
Mirosul este arma de bază a ursului. Nici un alt animal nu se poate lăuda cu un nas atât de fin. Îl ajută să-și găsească partener, să evite oamenii sau alți urși, să găsească mâncare sau să-și caute puii. Mirosul ursului este de 2000 de ori mai fin decât al omului, ajutându-l să detecteze prezența oricărui animal chiar și la 14 ore după trecerea printr-o zonă.
În ciuda aspectului său greoi, ursul are o viteză de reacție surprinzătoare, atingând și 50 de km pe oră. Corpul său mare și musculos îi dă posibilitatea să parcurgă zeci de kilometri pe zi la nevoie. Cu labele sale masive, ursul își poate săpa bârlogul în pământul tare sau înghetat sau poate doborî dintr-o lovitură mamifere mari.
Galerie foto
URSUL ÎN BĂTAIA PUȘTII
Urșii au fost vânați atât în scop de agrement (vănătoare la trofee), cât și de control al populației până în octombrie 2016. Însă acest tip de exploatare a urșilor nu se putea justifica în lipsa datelor și estimărilor credibile legate de mărimea populației. De asemenea, vânătoarea ilegală (sau braconajul) nu este luată suficient în considerare de către autorități, magnitudinea acesteia fiind în continuare necunoscută. Pe teritoriul UE, urșii sunt protejați prin Directiva Habitate, care îi include pe lista speciilor de animale protejate, care nu pot fi vânate în scop de agrement. Însă țări precum Suedia, Finlanda, România, Estonia, Bulgaria, Slovenia , Slovacia și Croația se folosesc în mod curent de prevederile articolului 16 din Directivă, care permite derogări pentru alocarea unui număr limitat de exemplare care pot fi vânate.
Cititi și...
Proiecte
Noutăti
Fii la curent cu ultimele articole despre ursul brun
„ Asigurarea conectivității ecologice pentru carnivorele mari din Carpați”
Măsurile de management pentru coridoarele ecologice propuse de WWF-România au fost prezentate autorităților Comunicat de presă 11 iulie 2022 Baia Mare WWF România – Filiala Maramureș a organizat o conferință internațională, în contextul proiectului „Granițe deschise pentru pentru fauna sălbatică din Carpați”, cu participarea unor experți din țări ca România,
Conectivitatea ecologică este o condiție esențială pentru supraviețuirea multor specii, atât pentru animale, cât și pentru plante.
Măsurile de management pentru coridoarele ecologice propuse de WWF-România au fost prezentate autorităților Comunicat de presă WWF România – filiala Maramureș prin proiectul „Granițe deschise pentru fauna sălbatică din Carpați” a prezentat săptămâna aceasta autorităților o serie de măsuri de management pentru coridoarele ecologice. WWF-România participă activ în cadrul grupului
Viața unui fermier din Rucăr, la intersecția cu pădurile populate de urși. Toni Avram: „Și ursul încearcă disperat să se retragă din calea omului”
Toni Avram, fermier în Munții Rucărului, locuiește într-o cabană aflată într-un loc retras, la baza masivului Iezer, la limita intravilanului comunei Rucăr și în vecinătatea fondului forestier și pășunilor montane. A crescut cu povești adunate de generații întregi care au trăit în zonă, povești despre conviețuirea cu animalele sălbatice care