Primul Catalog al Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate

/ By / Noutăţi, Păduri, Știri

România face un pas important pentru natură: primul Catalog național al Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate a devenit realitate.

După ani de discuții și negocieri, România este prima țară din EU care a operaționalizat legislația națională și a făcut eforturi semnificative pentru a putea îndeplini contribuția la ținta de 10% zone de protecție strictă conform Strategiei UE pentru biodiversitate. Catalogul nu înseamnă că obiectivul european de 10% protecție strictă a fost deja atins. Înseamnă însă că există un început clar și un instrument care poate fi extins până în 2030.

În prima etapă a procesului pentru îndeplinirea primului jalon, prin Studiul privind ”Identificarea zonelor potențiale de non intervenție /protecție strictă în habitate naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei europene privind biodiversitatea pentru perioada 2021-2030”, a fost identificată și propusă în consultare o suprafață de 147.771 ha. Acestea reprezintă doar zonele de protecție strictă din parcurile naționale, naturale și din Rezervația Biosferei Delta Dunării, care au planuri de management aprobate, precum și zonele incluse în Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine care, conform regimului silvic, sunt zone aflate în T1, regim de non-intervenție.

Astăzi, Catalogul ZPB include peste 600.000 ha, reprezentând cca 2,5 % din teritoriul național. 

De ce contează? Pentru că protecția naturii nu se face doar prin promisiuni sau procente. Ea începe atunci când zonele valoroase sunt identificate, regulile devin clare, iar instituțiile își asumă să le aplice. Primul Catalog deschide acest drum. Ne-am fi dorit ca România să fi atins deja ținta de 10%. Deocamdată, atât a fost posibil în actualul context socioeconomic și politic. Este totuși un pas important, dar nu punctul final.

Pădurile statului, în centrul primei versiuni a Catalogului

Unul dintre cele mai importante rezultate este includerea în Catalog a aproximativ 340.000 de hectare de păduri proprietate publică a statului, cu acordul Romsilva. Suprafața înseamnă peste 10% din pădurile statului administrate de Regie. Prin această decizie, mai mult de unul din zece hectare de pădure administrată de Romsilva intră în rețeaua zonelor protejate în care conservarea biodiversității trebuie să fie prioritară, si unde ar trebui sa se aplice un regim de protecție stricta astfel cum este definit prin Ghidul CE.

Rolul pădurilor este vizibil și în imaginea de ansamblu. Aproximativ 73% din suprafața inclusă în Catalog este reprezentată de păduri și alte terenuri acoperite cu arbori, deși acestea ocupă mai puțin de 35% din teritoriul României. Pădurile statului însumează aproximativ 55% din suprafața Catalogului și peste 70% din suprafețele împădurite incluse, deși pădurile statului ocupă sub 14% din teritoriul național.

Aceste cifre arată dimensiunea contribuției asumate de administratorul pădurilor statului Regia Națională a Pădurilor.

În același timp, ele indică direcția următoare: suprafața trebuie să continue să crească și să formeze o rețea ecologică coerentă, reprezentativă și funcțională la nivel național, care sa includă și alte ecosisteme valoroase, acolo unde datele și evaluările din teren demonstrează nevoia de protecție. Privită în context european, suprafața de aproximativ 340.000 de hectare este una dintre cele mai importante contribuții asumate până acum de o administrație silvică publică din regiunile europene comparabile cu România. Este un rezultat care merită recunoscut, fără a fi confundat cu finalul procesului.

Dacă multe din aceste zone erau deja incluse in arii naturale protejate, ce se schimbă?

O parte importantă dintre suprafețele incluse în Catalog se află deja în arii naturale protejate. La prima vedere, poate părea că nu este nimic nou. Dar obiectivul european de 10% protecție strictă face parte din ținta mai largă de 30% suprafețe protejate. Este firesc, așadar, ca multe dintre cele mai valoroase zone pentru natură să fie căutate în interiorul ariilor protejate existente care nu au încă un statut de protecție stricta.

Diferența importantă nu este numele de pe hartă, ci nivelul de protecție aplicat în teren. O arie protejată poate cuprinde zone cu reguli diferite. Includerea în Catalog trebuie să aducă, pentru valorile naturale identificate, un regim clar și mai exigent, orientat cu prioritate spre conservarea biodiversității astfel încât, acolo unde este posibil natura sa-si urmeze cursul firesc fără influenta antropică.

Pentru pădurile incluse in Catalog, intervențiile nu pot fi motivate economic. Ele pot fi luate în calcul numai atunci când sunt strict necesare pentru conservarea sau pentru refacerea valorilor naturale, pentru siguranța oamenilor ori pentru prevenirea unor dezastre. În pădurile primare și multiseculare de tip “old-growth”, procesele naturale trebuie lăsate să continue fără intervenții silviculturale. De aceea, succesul nu se va măsura doar în hectare. Se va măsura prin starea pădurilor și a habitatelor, prin respectarea regulilor și prin capacitatea autorităților de a demonstra că protecția promisă se vede în teren.

Când poate fi necesară intervenția?

Protecția strictă nu înseamnă că orice intervenție este exclusă în orice situație. Uneori pot fi necesare măsuri punctuale pentru refacerea unui habitat, protejarea unei specii sau reducerea unui risc real. Diferența esențială este scopul: intervenția este o excepție si trebuie să servească strict obiectivele de biodiversitate, nu exploatarea economică a resurselor.

Acolo unde sunt propuse asemenea măsuri, ele trebuie  sa fie temeinic justificate și urmărite. Trebuie să fie clar unde se intervine, de ce este necesar, cine aprobă măsura și ce rezultate sunt așteptate. Excepțiile sunt clar enunțate in legislație. În lipsa unei nevoi demonstrate, natura trebuie lăsată să evolueze liber.

Acesta este unul dintre testele importante ale Catalogului. O desemnare pe hârtie capătă valoare numai dacă publicul poate vedea că regulile sunt respectate și că orice excepție rămâne strict legată de protejarea biodiversității, prevenirea dezastrelor sau pentru siguranța oamenilor.

Un început care trebuie dus mai departe

Primul Catalog nu este o linie de sosire. Este începutul unei rețele care trebuie completată până în 2030 pe baze științifice. Următorii pași trebuie să aducă în sistem zone valoroase care lipsesc încă, să îmbunătățească legăturile dintre habitate și să ofere o reprezentare mai bună ecosistemelor acvatice, a râurilor si pădurilor ce le protejează (așa numitele coridoare verzi-albastre) dar și a peisajelor silvo-pastorale.

Iată de ce considerăm că metodologia de identificare trebuie revizuită și consolidată pe baze științifice solide, valorificând experiența și lecțiile acumulate în această primă etapă a procesului. Noile propuneri trebuie să pornească de la informații solide și de la verificări în teren. Hărțile și bazele de date sunt indispensabile, dar nu pot înlocui cunoașterea directă a locurilor si a provocărilor cu care se confrunta comunitățile locale. La fel de important este ca proprietarii, administratorii, comunitățile locale, cercetătorii și organizațiile interesate să poată participa real la decizii, nu doar să fie informați după ce acestea au fost luate.

O pre-condiție fundamentală

Protejarea naturii este un beneficiu public, iar costurile ei nu pot fi lăsate exclusiv în sarcina celor care dețin sau administrează terenurile. Pentru ca rețeaua să reziste în timp să se extindă, România are nevoie de finanțare predictibilă și sa acorde compensații corecte pentru restricțiile asumate în interesul societății.

Aici apare și miza civică a procesului. Cetățenii trebuie să poată înțelege ce zone trebuie protejate, de ce au fost alese, ce reguli li se aplică și dacă acestea produc rezultate. Datele, hărțile și deciziile trebuie să fie accesibile, iar progresul trebuie urmărit public. Încrederea se construiește atunci când angajamentele pot fi verificate iar statul își respecta obligațiile acordând juste compensații proprietarilor. O desemnare durabilă a ZPB se bazează pe o fundamentare științifică solidă și pe acceptarea socială a comunităților locale, susținută prin măsuri echitabile de compensare.

Adevăratul test începe acum

Primul Catalog al Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate pune în mișcare un proces care până acum nu avea o formă clară și aplicabilă.

Merită să recunoaștem acest progres: o suprafață importantă de păduri ale statului intră într-un regim orientat prioritar pentru protectia biodiversitatii, iar România are o bază pe care poate construi mai departe. În același timp, rezultatul trebuie judecat prin felul în care protecția funcționează în teren și prin capacitatea rețelei de a crește în mod sustenabil si sa devina funcționala până în 2030.

Pentru fiecare dintre noi, miza este mai mare decât un Catalog sau un procent. Este vorba despre felul în care statul își protejează patrimoniul natural, sau poate si mai corect despre cum societatea este protejata de acest patrimoniu natural, despre modul în care sunt investiți banii publici și despre dreptul comunităților de a participa la deciziile care le influențează viitorul.

România are acum un început. Urmează partea decisivă: să transforme această asumare în protecție reală pentru natură și într-un angajament durabil față de generațiile care vin.

Context: Contribuția WWF - de la inițierea procesului, la susținere tehnică

  • WWF a susținut instituirea unui mecanism financiar funcțional pentru compensarea proprietarilor /administratorilor și asigurarea unei tranziții juste pentru comunitățile locale afectate:

Notă: Pentru mai multe clarificări privind evaluarea WWF-România și pașii considerați necesari în continuarea procesului, consultați Poziția WWF-România în legătură cu Catalogul Național ZPB.

Scroll to Top

Alătură-te comunității WWF-România și descoperă poveștile care au definit 20 de ani de grijă pentru natură. Îți scriem ocazional, doar atunci când avem ceva important de împărtășit.

Câmpurile marcate cu steluță (*) sunt obligatorii.

Consent GDPR*
This field is hidden when viewing the form