Am atras atenția de fiecare dată asupra importanței pe care pădurile din afara fondului forestier o au pentru biodiversitate, comunități și pentru eforturile de adaptare și reducere a efectelor climatice cu care ne confruntăm.
Prin actualul PNRR s-au alocat 730 milioane de euro pentru a împăduri/reîmpăduri și a crea păduri urbane pe o suprafață totală de 57.015 ha. Programul anterior, PNDR, a reușit în patru ani împădurirea a doar 1.266 ha. Deși i-au fost alocate 50 milioane de euro, au fost cheltuite doar 3,3 milioane de euro. Dincolo de aceste milioane de euro și cele puțin peste o mie de hectare de terenuri agricole împădurite, în România există sute de mii de hectare de pădure care s-a regenerat natural pe pășunile și pajiștile abandonate.
„Pădurile Nimanui”– caci despre ele este vorba, reprezintă aproximativ 500.000 ha potrivit Inventarului Forestier Național, care trebuie luate în considerare de către factorii responsabili astfel în cât să se stabilească statutul și rolul acestora în dezvoltarea rurală și în atingerea obiectivelor de climă și mediu asumate de România în calitate de stat membru UE.
În prezent aceste păduri se regăsesc pe pajiști, responsabilitatea legată de ele fiind neclară: pajiștile sunt gestionate de ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar pădurile de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Din acest motiv le-am denumit „Pădurile Nimănui”. În aceste condiții, deși sunt deosebit de importante, aceste păduri au un statut nesigur, asupra lor neaplicându-se legislația silvică.
În ciuda demersurilor făcute de WWF, aceste păduri nu au fost luate în considerare în Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală, ca să poată beneficia de bani europeni pentru a se putea asigura continuitatea lor, fiind astfel predispuse la defrișări legale, dar haotice.
Pe plan internațional, însă, România a raportat ca suprafață de pădure deținută inclusiv suprafețele acoperite cu pădurile din afara fondului forestier, adică cele predispuse la defrișări încurajate inclusiv de măsurile adoptate de statul român. O scădere a suprafețelor de pădure prin defrișarea ”Pădurilor Nimănui” ar însemna o evoluție negativă care ar fi pentru prima dată înregistrată în ultimii 30 ani, cu efecte negative inclusiv în ceea ce privește capacitatea României de a-și atinge obiectivele privind fixarea și stocarea carbonului.
Vrem să atragem atenția și asupra votului recent dat în Parlamentul European, prin care se restrictioneaza consumul de produse provenite din lanțuri de aprovizionare care implică defrișarea sau degradarea padurilor. Viitorul regulament european va lua ca nivel de referință toate pădurile existente la nivelul anului 2019. Astfel, produsele care provin în urma defrișării sau degradării acestor păduri (fie ca vorbim de lemn sau produse din lemn, porumb sau carne de vită-oaie-capră, etc.), nu vor putea fi introduse legal în piața europeană. Avem obligația să le conservăm și nu să le convertim în terenuri agricole.
Avem acum o responsabilitate suplimentară pentru a susține proprietarii de terenuri pentru conservarea acestor suprafețe. Altfel riscăm ca ele să devină ținta predilectă a tăierilor ilegale sau haotice care va conduce la degradarea acestor ecosisteme valoroase, fără a produce nicio valoare adăugată în caz că sunt transformate din nou în terenuri agricole.
Să nu uităm că, potrivit Strategiei Naționale pentru Păduri, aflată în procedură de avizare, România și-a asumat ”Stimularea creşterii stocurilor de CO2 absorbit şi reducerea emisiilor prin ocrotirea vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional”.
Considerăm așadar deosebit de importantă realizarea unei dezbateri, într-un cadru participativ si transparent în vederea identificării celor mai bune soluții pentru Planul National Strategic – nu doar pentru conservarea acestor ecosisteme valoroase, ci și pentru susținerea direcțiilor strategice asumate prin Strategia Națională pentru Păduri 2030. Fără mecanisme financiare de susținere, reformele din silvicultură ce au fost asumate pentru a promova un management forestier responsabil vor rămâne doar un vis frumos.
WWF își exprimă disponibilitatea de a participa și de a se implica activ în eforturile de clarificare a statutului acestor habitate deosebit de importante și în identificarea celor mai bune soluții, inclusiv în cadrul Planului Strategic Național pentru Dezvoltare Rurală, pentru asigurarea dezvoltării spațiului rural și atingerii obiectivelor de climă și mediu asumate de România.