Comisia Europeană ar trebui să aloce fonduri dedicate pentru conservarea pădurilor în următorul Cadru Financiar European pe care îl va prezenta până la 1 iulie 2025, a fost una dintre ideile ce au ieșit în evidență săptămâna trecută în cadrul dezbaterilor organizate în cadrul Universității de Vară Bálványos și a Taberei Studențești de la Băile Tușnad.
În timpul discuțiilor pe tema „Putem lăsa pădurile Europei în grija Politicienilor?”, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) a explicat necesitatea și oportunitatea înființării unui fond dedicat pentru păduri sau cel puțin o alocare dedicată conservării pădurilor în cadrul unui fond pentru biodiversitate la nivel European.
Mecanismele actuale europene de finanțare nu sunt concepute pentru a stimula protecția pădurilor cu valoare ridicată de conservare, precum cele din România. Aceste păduri sunt în mare parte excluse din politici publice, planificare financiară și scheme de investiții care ar putea finanța conservarea lor pe baze durabile. Finanțarea pentru ocrotirea pădurilor cu valoare ridicată de conservare a fost limitată în principal la resursele oferite de bugetele guvernelor naționale sau donații filantropice, comunitățile putând doar să spere la perspectiva unor venituri din turism.
„Nu este posibil să ne așteptăm ca Statele Membre care primesc o sumă națională prin Politica Agricolă Comună (PAC), dimensionată în principal pe baza parametrilor agricoli, să stabilească obiective ambițioase pentru conservarea pădurilor. Nu prea poți acoperi complexitatea costurilor privind protecția pădurilor cu valoare ridicată de conservare dintr-un buget calculat în funcție de producția de porumb sau, eventual, nevoile legitime ale tinerilor fermieri.”
Din păcate, până acum conservarea pădurilor a rămas mai mult (ne)finanțată prin Politica Agricolă Comună (PAC) sau prin alte fonduri europene. De exemplu, niciodată de la aderarea României la Uniunea Europeană nu au fost utilizate fonduri europene care să compenseze proprietarii de păduri pentru implementarea măsurilor de conservare impuse prin rețeaua europeană de arii protejate Natura 2000.
Iată de ce lunile care urmează sunt esențiale pentru ca Statele Membre, în special cele din Europa Centrală și de Est, care sunt mai bogate în păduri și biodiversitate, să coopereze și să susțină împreună această soluție. O conservare eficientă și incluzivă a pădurilor nu este posibilă decât dacă aceste eforturi se vor regăsi în viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2027-2034.
Este nevoie acum ca autoritățile competente să militeze pentru o alocare independentă a resurselor, bazată pe indicatori de performantă, care să urmărească îndeplinirea obiectivelor stabilite în Strategia pe Biodiversitate a Europei pentru 2030, și nu pentru un buget amestecat pentru obiective generale de mediu și climă. Avem în vedere mai ales faptul că România, ca parte a Strategiei Europene pentru Biodiversitate 2030, și-a luat angajamentul de a-și extinde rețeaua de arii naturale protejate până la 30% din teritoriul național și de a se asigura că va crește de cel puțin 3 ori suprafața pădurilor cu funcții de protecție strictă pentru refacerea și conservarea unor valori de biodiversitate esențiale pentru întreaga societate.
Sprijin pentru comunități
Fondurile UE dedicate pădurilor ar trebui să ofere sprijin pentru planuri naționale ambițioase de restaurare, monitorizare și protecție a pădurilor. Fondurile trebuie alocate pentru realizarea efectivă a lucrărilor de restaurare, pentru acordarea compensațiilor către proprietarii de păduri ca urmare a restricțiilor economice ce rezultă prin instituirea regimului de protecție și să asigure o tranziție corectă pentru comunitățile dependente de păduri.
Simpla compensare a proprietarilor de păduri nu este suficientă. Este necesar și un efort mai amplu pentru a asigura o tranziție corectă pentru comunitățile dependente de păduri dezavantajate de restricțiile utilizării resurselor naturale. Acestea au nevoie de investiții în alternative de dezvoltare economică, cu scopul de a reduce presiunea asupra resurselor naturale cu statut de protecție și de a le asigura o tranziție justă și un trai decent, satisfăcător.
Aceste mecanisme financiare sunt esențiale pentru a ne asigura că legile din sectorul forestier și cel al protecției biodiversității pot fi aplicate în mod durabil, iar proprietarii privați de păduri nu mai ajung să-și fure singuri căciula.
Acum este momentul ca Autoritățile Competente să acționeze de jos în sus, printr-un proces transparent și participativ, pentru o alocare justă a fondurilor UE privind restaurarea, monitorizarea și protecția pădurilor Europei.