Vestea bună pe care Comisia Europeană a trimis-o ieri României prin aprobarea Planului Național Strategic 2023-2027 (PNS) este umbrită de faptul că acesta că nu alocă buget pentru prevenirea conflictelor cu urșii și alte specii de carnivore mari (toate aceste specii fiind protejate la nivel național și european), nici măcar în zonele unde aceste conflicte sunt frecvente.
Conflictele dintre comunitățile rurale și urși vor fi în continuare încurajate prin refuzul Ministerului Agriculturii de a aloca un buget dedicat pentru măsuri de prevenție.
Ministerul Agriculturii introdusese în versiunea anterioară a planului investiții pentru măsuri de protecție, ce erau eligibile pentru tineri fermieri instalați în ferme, însă, pe ultima sută de metri, le-a eliminat. Deși tot MADR, în analiza SWOT pe care se bazează PNS, vorbește despre daune și despăgubiri generate de incidentele cu urșii și lupii, iar apoi, în analiza nevoilor de finanțare, specifică în mod clar nevoia „să fie prevenite și controlate pagubele”. Cu alte cuvinte, statul preferă în continuare o abordare bazată pe constatarea incidentelor și acordarea (greoaie) de despăgubiri (prin intermediul Ministerului Mediului), în loc să investească în prevenirea și atenuarea conflictelor existente, măcar în zonele de deal și munte (unde se manifestă vizibil și fenomenul de abandon al satelor și activităților agricole). Astfel, statul se bazează în continuare strict pe măsuri reactive și compensatorii, nu și preventive în ceea ce privește conviețuirea cu speciile de carnivore mari. Practic, comunitățile locale rămân neprotejate și expuse conflictelor cu animalele sălbatice.
WWF a pus la dispoziția MADR o propunere de fișă a unei intervenții pentru astfel de investiții, cu fundamentare tehnică și detaliere în ce privește opțiunile de echipamente și măsuri ce ar fi ajutat la derularea activității agricole și de creștere a animalelor în condiții de siguranță sporită, în zonele de conflict. Eficiența măsurilor propuse a fost demonstrată în alte State Membre UE (ex. Slovacia, Croația, Slovenia) cu densități similare cu ale României în ceea ce privește exemplarele de urs brun. Nivelul actual al conflictelor reflectă nivelul scăzut al măsurilor de prevenție implementate la nivel național. Simpla despăgubire a daunelor provocate de carnivorele mari nu va contribui la îmbunătățirea conviețuirii cu aceste specii, ci mai degrabă la scăderea acceptanței față de acestea, inclusiv la acte de braconaj care se pot solda cu vătămări corporale severe și chiar cu decesul oamenilor implicați în astfel de acțiuni.
O astfel de abordare nu este benefică nici oamenilor și nici carnivorelor mari. Autoritățile trebuie să înțeleagă că managementul speciilor de carnivore mari nu se poate rezuma doar la două activități și anume extracții (împușcare) ale carnivorelor mari și despăgubiri (inclusiv în urma unor posibile vătămări corporale ale oamenilor sau chiar decese). Atragem așadar, din nou, atenția asupra nevoii de a avea o abordare holistică și transdisciplinară în ceea ce privește managementul speciilor de carnivore mari.
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm contactaţi:
Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF România, [email protected], +40745.891.929
Diana Iancu, Manager de comunicare pentru conservarea speciilor sălbatice, WWF România, [email protected], +40757.176.467