orfelinat ursi © Gabriel Galgoczy

Acţionăm responsabil pentru a evita conflictele cu urșii

”Este esențial să ne asumăm faptul că noi suntem cei care au creat această problemă și tot noi va trebui să-i găsim o rezolvare.
Este absolut necesară o monitorizare atentă a urșilor problemă sau habituați, respectiv a zonelor în care apar frecvent. Aceasta trebuie să ia în calcul cauzele care au dus la actuala situație, pentru a putea rezolva problemele stringente imediat, iar pe celelalte, în timp, pentru a ne asigura că vom avea o populație de urs sălbatică și nu una semi-domesticită”, 
Cristian Remus Papp, manager Biodiversitate și Arii Protejate WWF România.

Situațiile în care urșii ajung în zonele populate de oameni pot fi ținute sub control și prevenite prin optimizarea intervențiilor de urgență, combaterea cauzelor care conduc la habituarea urșilor cu hrana provenită de la om, implementarea de metode de prevenție a conflictelor om-urs și, nu în ultimul rând, gestionarea efectelor schimbărilor climatice asupra biodiversității.Propunerile WWF România pentru reducerea incidenței conflictelor om-urs:

  • Operaționalizarea sistemului de intervenție (a SUAS-ului) în cazul urșilor problemă. De exemplu, intervenții punctuale imediate, în baza unor decizii locale în regim de urgență, în baza cotei de intervenții stabilită de Ministerul Mediului. Astfel de intervenții să fie justificate și agreate de o comisie locală de autorități competente, dar și transparente (prin rapoarte de situație și intervenție făcute publice).
  • Sistarea completă a hrănirii complementare a faunei sălbatice, astfel încât să fie eliminată o cauză importantă a habituării urșilor cu o hrană abundentă și ușor de obținut, provenită de la oameni. Recomandăm ca hrana complementară să fie pusă doar în situații excepționale (ex. ierni foarte grele) și controlat;
  • Monitorizarea continuă a conflictelor om-urs, în special în zonele cu incidență mare a cazurilor, și analizarea cauzelor care au dus la aceste conflicte;
  • Implementarea unor sisteme de colectare a deșeurilor adaptate zonelor populate de urși (ex. tomberoane anti-urs, ritm mai susținut al colectării etc.);
  • Reglementări mai drastice legate de activitatea de culegere a fructelor de pădure și ciupercilor, astfel încât urșii să nu fie lăsați fără o sursă importantă de hrană naturală din pădure și să fie redusă presiunea asupra habitatului;
  • Monitorizarea eficientă, pe baze științifice, a populației de urs, cu participarea mai multor categorii de factori interesați (vânători, cercetători, conservaționiști, etc.);
  • Implementarea de măsuri eficiente de prevenire și protecție a culturilor/ șeptelului/ proprietăților. În cazul ursului, cele mai eficiente metode s-au dovedit a fi instalarea de garduri electrice și utilizarea câinilor specializați în paza și apărarea șeptelului (ex. rasa Ciobănesc Carpatin, cu abilități excelente), măsuri care să fie dublate de prezență umană specializată (oameni instruiți în utilizarea dar și întreținerea sistemelor de prevenție, pentru a maximiza rata de succes)
  • Campanii de informare și educare a comunităților locale cu privire la metodele de prevenție a conflictelor, dar și reguli de conduită și comportament în habitatele ursului.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top