Mai ții minte imaginile apocaliptice din anii 2000, în care versanți întregi erau rași ilegal și camioanele cu lemne ieșeau din pădure fără să le vadă nimeni? Suntem pe cale să retrăim istoria și să asistăm iar la defrișări, de data aceasta legale. Aflați în prag de iarnă, măsura plafonării lemnului de foc anunțată săptămâna trecută de autorități va duce automat la diminuarea stocurilor legale existente pe piață și la creșterea cererii pentru lemnul „mai puțin” legal.
De unde ar putea proveni acesta cu ușurință? Din cele peste 500.000 de hectare de suprafețe împădurite, adică aproape 7% din pădurile țării, pe care România nu le recunoaște oficial. Adică din Pădurile Nimănui. Așa că să nu te miri dacă, de acum încolo, o să vezi camioane pline cu lemne provenite din tăieri haotice, iar pădurarul va ridica din umeri și îți va spune că nu are ce să facă. Este posibil să te afli într-o pădure care nu există legal pentru că în acte este trecută drept pajiște. Aici proprietarii nu au nevoie de permis ca să o taie, ci doar de un aviz de transport dacă ies cu lemnul pe drumurile publice. Dacă însă pădurea este pe lângă casa lor, au liber la tăiat. Urmările sunt lesne de închipuit.
Context. Pădurile relativ tinere, crescute în ultimele decenii pe locul fostelor pajiști neîntreținute, reprezintă mărul discordiei între Ministerul Agriculturii, care gestionează pajiștile, și Ministerul Mediului, care se ocupă de păduri. Primul spune că, prin legea pajiștilor , România s-a angajat să-și păstreze cele 4.5 milioane de hectare de pășune pe care le avea la intrarea în UE și că acestea s-au redus acum la 3.7 milioane de hectare. Așa că, pentru a elibera pajiștile ocupate „abuziv” de păduri, oferă subvenții celor care le taie și le restaurează. Pe de altă parte, tot România a promis că va crește suprafața împădurită a țării, dar împădurirea de suprafețe noi este costisitoare și ar trebui realizată în zone cu probleme climatice stringente, unde pădurile sunt deficitare.
Pentru a afla răspunsul la această dilemă legală, am trimis o scrisoare către Comisia Europeană. Răspunsul Comisiei spune clar că acum singura obligație a României este să nu modifice cu mai mult de 5% suprafața de pajiști pentru care oferă plăți prin APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură), care în prezent este de circa 2.4 milioane de hectare.
Cu alte cuvinte, România poate să-și crească fără probleme suprafața acoperită cu păduri și să le gestioneze astfel încât să fie protejate în fața abuzurilor generate de o legislație care necesită îmbunătățiri. Prin banii europeni alocați în cadrul Politicii Agricole Comune, aceste păduri ar putea fi conservate fără eforturi. Din păcate, Ministerul Agriculturii le consideră o eroare și nu se preocupă de soarta lor. Gestionate sustenabil, ele pot răspunde nevoilor energetice actuale cu care se confruntă țara noastră și să contribuie substanțial la eforturile privind mediul și clima, atât de importante astăzi pentru noi toți.
Foto: WWF / James Morgan