Protejarea arborilor remarcabili intră într-o nouă etapă, odată cu elaborarea legii dedicate conservării acestor arbori cu valoare ecologică, culturală și peisagistică. WWF-România salută această inițiativă, însă atrage atenția că viitoarele reguli trebuie adaptate specificului ecosistemelor în care acești arbori se află, în special în cazul pădurilor.
Arborii remarcabili sunt martori vii ai istoriei și identității locale. Fie că vorbim despre arbori veterani din peisajele agricole tradiționale sau arbori simbol ai comunităților, aceștia reprezintă repere culturale și ecologice cu o valoare excepțională. Protejarea lor înseamnă protejarea memoriei locurilor, a biodiversității și a legăturii dintre oameni și natură.
WWF-România susține dezvoltarea unui cadru funcțional pentru identificarea, protejarea și stimularea conservării acestor arbori și consideră că inițiativele de acest tip pot contribui la creșterea implicării publice și a responsabilității colective față de patrimoniul natural al României.
Pădurile au nevoie de reguli distincte
În același timp, atragem atenția asupra necesității unei abordări distincte pentru arborii remarcabili situați în fondul forestier național, având în vedere specificul ecosistemelor forestiere și rolul esențial pe care arborii veterani îl au în menținerea biodiversității forestiere.
Spre deosebire de arborii izolați din pajiști sau intravilanul localităților, arborii veterani din ecosistemele forestiere fac parte din procese naturale complexe. Chiar și atunci când sunt uscați, rupți sau doborâți natural, aceștia continuă să susțină biodiversitatea prin formarea lemnului mort și a microhabitatelor de care depind numeroase specii de păsări, insecte, ciuperci și mamifere.
Regulile prevăzute pentru arborii remarcabili din afara fondului forestier național nu pot fi transpuse automat și în cazul pădurilor administrate în regim silvic. Noțiunea de „arbore remarcabil” are semnificații diferite în funcție de contextul ecosistemic și funcțional în care este utilizată. Aplicarea aceluiași set de criterii poate genera incoerențe și chiar efecte contrare obiectivelor gestionării durabile a pădurilor. Nu putem considera că arborii peste 160 ani din fondul forestier național sunt arbori remarcabili, atâta timp cât aceste vârste reprezintă tocmai rezultatul aplicării unor cicluri lungi de producție – un obiectiv planificat (auto-impus și asumat) prin aplicarea unei silviculturi apropiate de natură.
Soluțiile propuse: insule de îmbătrânire și criterii adaptate
Considerăm necesară introducerea conceptului de „insule de îmbătrânire” în fondul forestier național, ca instrument dedicat conservării arborilor remarcabili, arborilor veterani, arborilor-habitat și biodiversității asociate acestora.
În ecosistemele forestiere, valoarea acestor arbori nu se limitează la exemplarul viu în sine. Rolul lor ecologic continuă și după uscarea sau dezrădăcinarea naturală, prin contribuția la formarea lemnului mort, a microhabitatelor și a proceselor naturale de care depind numeroase specii.
Totodată, stabilitatea și funcționalitatea ecologică a arborilor veterani depind de contextul structural din jurul lor. Pe termen lung, obiectivul principal nu trebuie să fie conservarea izolată a unui arbore ca element peisagistic, ci menținerea unor ecosisteme forestiere funcționale, caracterizate prin procese naturale, structuri diversificate și microhabitate asociate lemnului mort.
Pentru fondul forestier național, WWF-România propune:
- reglementări distincte pentru arborii veterani, arborii-habitat și arborii pentru biodiversitate, integrate în regimul silvic;
- criterii de desemnare adaptate specificului ecosistemelor forestiere și silviculturii apropiate de natură;
- implementarea conceptului de „insule de îmbătrânire”, pentru protecția și menținerea stabilității arborilor remarcabili/veterani și biodiversitatea asociată;
- păstrarea arborilor veterani/remarcabili/arborilor-habitat ca elemente de biodiversitate și în faza de lemn mort;
- dezvoltarea unei „rețele de insule de îmbătrânire” la nivel de peisaj, pentru creșterea diversității structurale a pădurilor și consolidarea rezilienței acestora.
De la despăgubiri la stimulente pentru proprietari
Propunem, totodată, o schimbare de abordare privind sprijinul acordat proprietarilor, prin trecerea de la logica exclusivă a „despăgubirilor” către „stimulente financiare” moderne pentru conservare, pentru a încuraja implicarea voluntară și atragerea fondurilor externe nerambursabile.
O astfel de abordare poate încuraja implicarea voluntară și poate crea premisele dezvoltării unor mecanisme mai flexibile și mai predictibile de finanțare, corelate cu politicile europene privind biodiversitatea, restaurarea naturii, agricultura durabilă și adaptarea la schimbările climatice.
Aceste măsuri pot fi integrate inclusiv în mecanisme europene asociate Politicii Agricole Comune, eco-schemelor, măsurilor de agro-mediu și climă, precum și viitoarelor instrumente aferente implementării Regulamentului european privind Restaurarea Naturii (Planul Național privind Restaurarea Naturii).
Corelarea cu aceste instrumente poate reduce presiunea asupra bugetului de stat și poate crea premise mai solide pentru implementarea pe termen lung a măsurilor de conservare.
WWF-România susține dezvoltarea unui cadru coerent, aplicabil și adaptat specificului ecosistemelor forestiere din țara noastră, astfel încât conservarea arborilor remarcabili să devină o oportunitate reală pentru natură, comunități și generațiile viitoare.