Legea prin care Guvernul vrea să protejeze populația defavorizată de prețurile mari pentru lemnul de foc este binevenită, mai ales în contextul sosirii iernii. Dar nu în forma actuală. Dacă statul decide să intervină în piață și să plafoneze prețul lemnului de foc la 500 lei/mc, efectele pozitive pe care le așteaptă se vor transforma într-o avalanșă de efecte negative secundare.
Cel care vinde lemn pe piață va trebui de acum să se încadreze în prețul plafonat, făcând tot posibilul să-și scadă costurile. Cum? Prin nerespectarea regulilor de exploatare a lemnului. Renunță la standardele pe care și le-a impus pentru că este mai ieftin dacă trage lemnul din pădure pe scurtătură, direct prin pârâu, și dacă lucrează cu muncitori necalificați, cărora nu le oferă nici măcar echipament de protecție. Apoi, decide să nu mai declare întreaga cantitate de lemn pe factură și pe documentele de transport/SUMAL și să folosească metoda supraîncărcării camioanelor. În final, „fentează” statul și contribuie la revigorarea haosului, prin tăieri ilegale și evaziune fiscală. Unde poate, totuși, să-și vândă legal lemnul în profit? Pe piețele UE din vest, unde nu are nicio restricție, și către giganții austrieci și turci, unde nu se plafonează prețul.
Cine va suferi în mod direct? Chiar populația defavorizată, pe care statul vrea să o protejeze prin măsura intervenționistă. În scurt timp, cantitatea de lemn legal disponibil pe piață va scădea. Cererea va crește, mai ales pe timp de iarnă, așa că nevoile vor fi acoperite din lemn ilegal și nefiscalizat.
O posibilă soluție o reprezintă acordarea unor vouchere de compensare către populație, similare celor folosite pentru motorină sau curent electric, despre care ministrul mediului Tanczos Barna vorbea în august. Cei care se încălzesc cu lemne vor primi o compensare cu o sumă fixă pentru metrul cub de lemn, în limita unei cantități rezonabile pe gospodărie. Cu condiția să fie însoțite de factură și aviz.
Astfel, cumpărătorul va avea tot interesul să aibă trecută pe factură întreaga cantitate pe care o plătește celui care vinde lemnul, căci altfel nu primește voucherul de la stat, iar acesta va fi nevoit să înregistreze tot lemnul în SUMAL. Cui ar mai vinde „pădurarul” lemnul recoltat ilegal dacă lumea vrea factură pe toată cantitatea? În felul acesta, o întreagă piață gri a lemnului nefiscalizat ar ieși la lumină și s-ar transforma într-un venit sigur la bugetul de stat, ceea ce ar reduce semnificativ tăierile ilegale.
Plafonarea prețurilor la lemnul de foc pentru populație nu are cum sa funcționeze ca mecanism de susținere a populației vulnerabile. Mai mult, ea va acționa în sensul încurajării recoltărilor ilegale și a evaziunii fiscale. Urmând modelul practicat pentru alte surse energetice, singura soluție viabilă este compensarea costurilor. O compensare condiționată de respectarea legalității și de utilizarea lemnului în cascadă. O astfel de măsură ar garanta susținerea reală a populației, dar și utilizarea responsabilă a lemnului.
Foto: WWF / James Morgan