ONU a publicat pe 20 martie cel mai recent raport al său, care contribuie la informarea publicului cu privire la acțiunile ce necesită a fi întreprinse pentru a face față crizei climatice în anii următori. Raportul Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (Intergovernmental Panel on Climate Change sau IPCC) reprezintă cea mai solidă evaluare a factorilor care determină schimbările climatice, a impactului și a soluțiilor de atenuare și de adaptare din ultimul deceniu.
Raportul de sinteză, finalizat între 13 și 17 martie în cadrul sesiunii IPCC de la Interlaken, Elveția, reprezintă rezumatul tuturor rapoartelor din cel de-al șaselea ciclu de evaluare al IPCC care au fost publicate între 2018 și 2023.
Baza de date a raportului arată cum creșterea temperaturii globale cu 1,1°C provoacă deja perturbări periculoase în natură și în bunăstarea oamenilor în întreaga lume. Multe riscuri climatice sunt mai grave decât cele evaluate anterior, iar unele sunt deja ireversibile, în timp ce fereastra de timp pentru a ne opri la o creștere de 1,5ºC se va închide în curând.
Limitarea încălzirii cu 1,5ºC este critică și va fi în curând inaccesibilă dacă nu reducem imediat și categoric emisiile globale de gaze cu efect de seră. Orice fracțiune suplimentară de grad de încălzire agravează și mai mult efectele și face ca adaptarea la acestea să fie mai dificilă (și, în unele cazuri, imposibilă).
Idealul 1,5ºC încă nu a dispărut din obiectivele noastre. Cum pot guvernele din Europa Centrală și de Est (ECE) să mențină în viață acest deziderat esențial?
Știința este clară. Trebuie să acționăm rapid, astfel încât obiectivul de a opri încălzirea globală la 1,5ºC să poată fi încă atins. Este o chestiune de voință politică, și nu de bariere tehnologice sau financiare, așa cum s-a dovedit în ultimul an prin răspunsurile la criza energetică.
Principalele constatări ale raportului fac deceniu acesta, până în 2030, absolut decisiv pentru a determina dacă încălzirea poate fi limitată la 1,5°C sau sub 2°C. Raportul de sinteză confirmă datele anterioare potrivit cărora, pentru a se menține în limita de 1,5°C (cu o depășire limitată sau fără depășire), emisiile globale de gaze cu efect de seră trebuie reduse cu cel puțin 43% până în 2030 față de nivelurile din 2019 și cu cel puțin 60% până în 2035. În cazul Uniunii Europene, avem nevoie de o reducere de 65% până în 2030.
Guvernele din ECE, împreună cu alte state membre ale UE, au în prezent o oportunitate pentru a se alinia la traiectoria necesară de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030. Planurile naționale pentru climă și energie (PNIESC), instrumente de planificare cheie și obligatorii în vederea decarbonizării sectoriale, sunt în prezent în curs de revizuire în fiecare țară din UE.
Planurile naționale revizuite ar trebui să includă un obiectiv clar pentru eliminarea completă a combustibililor fosili (2030 pentru cărbune, 2035 pentru gazele fosile, 2040 pentru petrol), măsuri pentru promovarea implementării energiei regenerabile altele decât energia hidroelectrică și decât biomasa și îmbunătățirea capacității de stocare, măsuri pentru decarbonizarea industrială, precum și o finanțare adecvată pentru decarbonizarea sectorială și pentru măsurile de adaptare la schimbările climatice bazate pe natură.
Planurile naționale de acțiune trebuie să fie ambițioase și vor fi esențiale pentru măsurile luate în următorii 7 ani. În același timp, este clar că există soluții și că acestea sunt la îndemână. Ca atare, în 2022 s-au înregistrat evoluții pozitive în regiune, inclusiv o lege privind decarbonizarea la noi în țară care programează eliminarea treptată a cărbunelui până în 2032, o creștere a instalațiilor fotovoltaice solare instalate în Bulgaria, cu 400 MW instalați în 2022 și, în general, augumentarea numărului de prosumatori în Europa Centrală și de Est (ECE). Cu toate acestea, strategiile sectoriale de decarbonizare sunt încă lipsite de viziune și de direcție, în special în ceea ce privește sectorul rezidențial și cel al transporturilor, în timp ce consumatorii cei mai vulnerabili au nevoie de măsuri de sprijin transformative pentru a trece prin procesul de tranziție energetică.
De asemenea, țările ECE găzduiesc valori esențiale ale biodiversității care trebuie protejate. Natura este un aliat puternic în lupta împotriva schimbărilor climatice. În ultimul deceniu, sistemele naturale au absorbit 54% din emisiile de dioxid de carbon generate de activitățile umane și au încetinit încălzirea globală. WWF lucrează în regiunea carpato-danubiană pentru conservarea unor rezervoare de carbon esențiale, cum ar fi pădurile cu valoare naturală ridicată și câmpiile inundabile ale râurilor.
Șase constatări cheie din rapoartele grupului de lucru al IPCC AR6:
- Emisiile globale între 2010 și 2019 au fost mai mari decât în orice deceniu anterior din istoria omenirii. Sursa: IPCC WG3
- Natura a absorbit 54% din emisiile de dioxid de carbon generate de om în ultimii 10 ani. 31% este eliminat de ecosistemele terestre, inclusiv de plante, animale și soluri, iar celelalte 23% sunt absorbite de ocean. Sursa: IPCC WG2
- Aproximativ 3,3 până la 3,6 miliarde de oameni trăiesc în contexte care sunt foarte vulnerabile la schimbările climatice. Sursa: IPCC WG2
- Sistemul alimentar este responsabil pentru aproximativ o treime (23-42%) din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Sursa: IPCC WG3
- Avem soluții în fiecare sector pentru a reduce la jumătate emisiile până în 2030, în conformitate cu o traiectorie de 1,5°C. Sursa: IPCC WG3
- Între 2010 și 2019, costul energiei solare și al bateriilor litiu-ion (utilizate pentru stocarea energiei) a scăzut masiv cu 85%, în timp ce costurile energiei eoliene au scăzut cu 55%. Sursa: IPCC WG3
Pentru mai multe informații, vă rugăm contactați:
Ana-Maria Seman, Climate and Infrastructure Regional Lead WWF-CEE, [email protected]
Imagini: IPPC AR6