În urma conținutului fără de documentare prealabilă din articolul „Paradoxul zimbrilor aduși cu forța într-o zonă în care ei, de fapt, nu există” publicat în Express de Banat, în data de 30 iunie 2017, WWF publică un drept la replică pentru corectarea imaginii eronate pe care o formează acest material în rândul cititorilor. Vom lua pe rând fiecare acuzație sau informație nefondată.
1. „S-au adus cu spectacol, în tiruri, ca vacile, cu asistență bună de la București: secretari de stat, funcționari din Ministerul Mediului, prefect, oficialități și mulți fotografi. Deși s-au spus multe, nu a spus nimeni cât au costat. Căci n-au fost gratis…
Dar știm că WWF are un milion de euro pentru proiectul acesta în România.”
Nu înțelegem ce înseamnă „cu spectacol”. Transportul din 2014, cel cu asistența cea mai mare, a fost un eveniment organizat datorită efectuării ȋn premieră în această regiune a unui transport de animale dispărute din țara noastră acum mai bine de 200 de ani. Îndrăznim să spunem că nimeni dintre participanți, cu excepția experților, nu mai văzuse în realitate vreun zimbru în afara unei rezervații sau grădini zoo, sau vreo asemenea operațiune de anvergură. A fost cel mai mare transport de zimbri, iar publicații de renume din Anglia sau Germania au dorit să documenteze de la fața locului acest moment. De asemenea, reprezentanți ai instituțiilor publice centrale din domeniul mediului au fost invitați tocmai pentru că au făcut posibil acest eveniment. Nu în ultimul rând, am considerat ca fiind firesc să fie de față și comunitatea locală, care este deopotrivă gazda zimbrilor și cei care beneficiază de pe urma turismului atras de revenirea acestei specii-emblemă.
Zimbrii aduși ȋn cele trei transporturi menționate au fost gratis. Nu au fost cumpărați, ci donați de rezervații, grădini zoologice și centre de reproducție din Europa cu care WWF-România și Rewilding Europe au legat o colaborare de încredere și de lungă durată, în vederea salvării speciei de la dispariție. Reintroducerea zimbrilor în natură, în regiunile și țările unde trăiau liber până acum 200 de ani când oamenii i-au decimat prin vânătoare excesivă și braconaj, este încă o misiune de pionierat atât în Europa, cât și în România, lucru care ar fi trebuit să ne facă mândri.
Ce a costat, ȋn schimb, în aceste reintroduceri au fost necesități precum: construcția țarcurilor de aclimatizare și resălbăticire și ȋntreținerea lor, transportul zimbrilor (ȋnchiriatul camioanelor, plata șoferilor, combustibilul), consultanța pentru realizarea studiilor de fezabilitate și socio-economice, consultanța pentru selecția zimbrilor ce se face pe criterii stricte, salariile rangerilor și ale echipei de implementare a proiectului, analizele probelor de sânge, analizele genetice, necropsiile animalelor decedate din cauza bolii limbii albastre. Orice informație cu privire la cheltuieli nu este un secret și poate fi obținută la cerere. Dacă din 2012 până ȋn 2016 am beneficiat de un buget de proiect din surse private (Loteria Olandeză și bugetele de conservare ale WWF), ȋncepând cu 1 ianuarie 2016 proiectul se desfășoară ȋn cadrul Programului Life Nature al Uniunii Europene, cofinanțat de UE cu 75% din costul total al proiectului, restul de 25% fiind acoperit din fonduri private din partea Rewilding Europe, WWF Belgia și WWF Olanda. Proiectul ȋn cauză, denumit pe scurt LIFE-Bison, are o valoare de 1.816.991 euro, iar contribuția de la Uniunea Europeană este de 1.362.735 euro. Această informație se găsește de mai mult de un an de zile pe site-ul proiectului, www.life-bison.com, promovat în toate comunicatele de presă WWF și în alte materiale de comunicare.
2. „Ca orice zonă protejată, ea are un statut, o descriere, fișe tehnice, o adevărată documentație de mediu. Documentație din care lipsește clar specia zimbru, pentru că cei de la WWF nu ar fi făcut studiile și cercetările necesare…”
Aceste reintroduceri se bazează pe studii de fezabilitate care nu sunt ascunse și pot fi puse la dispoziție celor care doresc realizarea unui material jurnalistic bazat pe corectitudine și standarde elementare de jurnalism.
Aceste studii au fost făcute de cei mai pricepuți și experimentați experți ȋn conservarea speciei zimbru din România, care sunt recunoscuți și la nivel internațional, buni cunoscători ai contextului ecologic, dar și socio-economic din țara noastră. Este vorba de Sebastian Cătănoiu și Răzvan Deju, reprezentanți ai EBCC (European Bison Conservation Center) ȋn România și membri ai Administrației Parcului Natural Vânători Neamț – primul loc din țara noastră unde s-a pus în aplicare metoda reintroducerilor zimbrilor în natură și singurul loc unde aceștia trăiesc acum în libertate, în afară de cei din Munții Țarcu, din cadrul inițiativei noastre. Cele două studii de fezabilitate, pe baza cărora am ȋnceput proiectul, urmăresc, prin recomandările lor, prevederi din cadrul strategiei europene și naționale de conservare a zimbrului. Aceste studii, împreună cu încă unul efectuat de un biolog independent au fost trimise și spre știința Academiei Romane – Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii, APM, ANPM, Garda Forestieră, Garda de Mediu.
Trebuie, de asemenea, menționat faptul că acest proiect are sprijinul oficial al Ministerului Mediului, dar și, mai nou, al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, care de la 1 mai 2017 a devenit administratorul de facto al sitului Natura 2000 Munții Țarcu.
Unul dintre obiectivele proiectului LIFE-Bison este realizarea demersurilor necesare pentru includerea acestei specii ȋn formularele-standard ale siturilor Natura 2000 unde se desfășoară acțiunile de reintroducere. Un astfel de demers a fost făcut și ȋn Parcul Natural Vânători Neamț, ȋn situl Natura 2000 Vânători Neamț. În acest demers trebuie urmărite, în mod evident, anumite proceduri. Formularele-standard ale siturilor Natura 2000, adică fișele acestor arii protejate în care sunt enumerate toate speciile și habitatele protejate la nivel european ce se găsesc în acel areal, pot suferi modificări/actualizări ȋn condițiile ȋn care apar sau se găsesc specii noi, dar și dacă dispar. Aceste modificări/actualizări se fac de către Ministerul Mediului sau ANANP, nu de către WWF sau altă organizație. Ministerul Mediului a fost și este responsabil cu coordonarea rețelei siturilor Natura 2000 din România și care raportează Uniunii Europene cu privire la starea speciilor și habitatelor Natura 2000 la fiecare 6 ani, în numele României. Modificarea/actualizarea formularelor-standard se face deci de către această instituție în urma studiilor de teren realizate de către custozii siturilor Natura 2000 sau în urma studiilor și proiectelor de teren realizate de însăși Ministerul Mediului. Situl Natura 2000 Munții Țarcu a rămas însă fără custode în anul 2013, în urma unei controverse iscate de anumite proiecte de microhidrocentrale avizate negativ de custodele de la acea vreme (Asociația Altitudine), și fără plan de management al sitului, unde specia trebuie inclusă, alături de măsuri dedicate de conservare. În lipsa unui custode, situl a rămas în gestionarea administrativă a Ministerului Mediului până să fie acum preluat de către instituția din subordine, anume ANANP.
În acest context, WWF-România a ridicat necesitatea actualizării formularului-standard al sitului, pentru includerea speciei zimbru, la nivelul ministerului, însă acest lucru a rămas fără răspuns.
3. „Din cele trei transporturi, o parte au fost eliberați în sălbăticie, după ce s-au aclimatizat, iar o altă parte au ajuns la Direcția Sanitar-Veterinară din Caraș-Severin, căci au murit răpuși, cel mai probabil, de boala limbii albastre, la fel cum au pățit și frații lor din Hunedoara.”
Ȋn cadrul unui astfel de proiect există și pierderi inevitabile de zimbri, din diverse motive de neadaptare sau selecție naturală – aceste pierderi sunt cunoscute și asumate în comunitatea de experți. Selecția naturală se ȋntâmplă și la restul de specii de animale sălbatice, diferența este că subiectul reintroducerii zimbrilor este unul nou, vizibil și deosebit de complex, dacă nu chiar inconfortabil pentru anumiți actori ce-și văd, în mod eronat, interesele în pericol. Din punct de vedere gazetăresc, riscul sau tentația de a lansa speculații este astfel mare.
4. „Când s-a pus problema despăgubirilor, toată lumea s-a codit să le dea, pentru că zimbrii nu „existau” oficial în documentația sitului.
Apoi a venit o iarnă ceva mai grea, cea care abia a trecut, iar zimbrii au coborât prin sate, la Feneș, Satbătrân sau Submargine. Au dat iama în căpițele de fân, au speriat oamenii pe ulițele satului, iar sătenii nu vorbeau deloc ortodox despre „vacile” ceva mai mari aduse de străini să le strice lor munca și gospodăria.”
Acest aspect al pagubelor și despăgubirilor este superficial tratat, dat fiind că ȋn general există o reticență și un blocaj instituțional ȋn acordarea lor, chiar și pentru alte specii de animale sălbatice precum mistrețul sau ursul. WWF-România nu a fugit de datoria morală și de fiecare dată când au fost constatate pagube provocate doar de zimbri, dovedite prin imaginile de pe camerele de supraveghere montate de WWF în zona de reintroducere, a intervenit atât prin montarea de garduri electrice mobile pe parcelele afectate (cost asumat de WWF), cât și prin asistență directă oferită localnicilor în accesarea despăgubirilor, așa cum sunt prevăzute ȋn H.G. 1678/2008. WWF-România i-a ajutat ȋn mod direct prin solicitarea ȋntrunirii unei comisii de constatare a pagubelor și apoi realizarea dosarelor de despăgubiri și depunerea lor la autoritățile competente pentru judecarea situației și acordării de compensații, anume Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin și Garda Forestieră Caraș-Severin. WWF-România nu se poate substitui acestor autorități și nu ȋși poate asuma o responsabilitate pentru ȋntârzierile și/sau blocajele ȋn acest proces de acordare a despăgubirilor.
5. „Nu-i bai, niciodată nu-i prea târziu atunci când îți asumi că orice faptă de asemenea manieră are și costuri. Pe oamenii care acu trag nu i-a întrebat nimeni dacă vor zimbri, dacă vor sălbăticirea zonei sau măcar să-i fi pregătit, să li se fi explicat ce-i cu animalele astea, cum trebuie să reacționeze etc…
Așa că bieții oameni devin, practic, un fel de captivi în propria lor țară. Cu binecuvântarea – nescrisă – a autorităților…”
Echipa de proiect (rangeri și alți membri WWF) are o prezență constantă în teren, unde se efectuează zi de zi ieșiri de monitorizare a situației, din toate punctele de vedere, și din partea căreia există toată deschiderea și disponibilitatea de a discuta și găsi soluții la provocările întâmpinate. Contactul cu localnicii și cu autoritățile locale este astfel permanent, iar la anumite intervale organizăm întâlniri cu comunitatea pentru discuții în detaliu și sfătuiri. Lucrul împreună cu comunitatea este de altfel un principiu director în munca noastră și asta se vede, de exemplu, în organizarea transporturilor de zimbri (cu implicare locală, prin Asociația Măgura Zimbrilor Armeniș), organizarea tururilor de vizitare a Măgurii Zimbrilor (în care utilizăm servicii locale, precum masa, transportul sau cazarea) sau în invitarea localnicilor la evenimente precum relansarea centrului de vizitare din Armeniș, operațiunile de eliberare a zimbrilor odată ajunși în Măgură sau la seri de film documentar pentru copiii din Feneș. Încă de la început, misiunea de readucere a zimbrilor pe meleagurile de altă dată a fost gândită cu o componentă importantă de dezvoltare locală, prin ecoturism, și un program de educație pentru tineri (ce va fi demarat în curând), cu formarea unui bagaj de cunoștințe și abilități care să le ofere o șansă de studiu sau angajare pe viitor, în domeniile legate de conservarea naturii sau ecoturism. Menționăm că din 2014, de la primul transport, și până în prezent, această misiune a atras peste 1.000 de vizitatori în Măgura Zimbrilor, majoritatea străini; anul acesta am numărat până acum peste 50 de vizitatori, iar agenda cu rezervări e plină până în luna septembrie inclusiv.
Misiunea de readucere a zimbrilor pe meleagurile native respectă toate cerințele legale, iar transporturile și eliberarea zimbrilor în mediul natural urmează proceduri clare reglementate prin lege. Astfel, orice acțiune legată de aceste operațiuni este avizată de instituțiile relevante și de experții din domeniu care sunt desemnați oficial să evalueze și să avizeze respectiva acțiune. De pildă, transportul zimbrilor începe prin selecția zimbrilor pe criterii științifice (genetic, vârstă și sex) iar lista indivizilor selectați de echipa WWF este avizată (în scris) de reprezentanții EBCC în România, de Academia Română, de Ministerul Mediului și de Grupul de lucru pentru conservarea speciei zimbru ȋn România, ȋnființat prin Ordin de Ministru. Zimbrii sunt apoi tranchilizați și urcați în camioane speciale cu supravegherea unui medic veterinar, iar transportul până în România este însoțit de un aviz al Direcției Sanitar Veterinare, conform legii. Terenul pe care se află țarcurile de aclimatizare și resălbăticire aparțin Primăriei Armeniș și Direcției Silvice Caraș-Severin, Ocolul Silvic Teregova, și au fost puse la dispoziția proiectului (în scris) încă de la început, iar cu Ocolul Silvic Teregova am încheiat un parteneriat-cadru (în scris) care ne permite să utilizăm drumul forestier pentru a aduce zimbri și să derulăm activități de cercetare împreună cu rangerii și studenții care vin din toată lumea în misiuni temporare de cercetare la Stația de cercetare din Feneș. Și exemplele pot continua.
Date de context – proiectul LIFE-Zimbri derulat de WWF-România și Rewilding Europe
WWF-România și Rewilding Europe au demarat în anul 2012 inițiativa de reintroducere a zimbrilor în România, în Munții Țarcu (sit Natura 2000), jud. Caraș-Severin, primul transport având loc în mai 2014. În fiecare an de atunci, în primăvară sau la început de vară, au avut loc noi transporturi de zimbri de la centre de reproducere, grădini zoologice și rezervații naturale din Europa, din țări precum Belgia, Germania, Italia sau Suedia. În acest fel s-a creat un al doilea nucleu de reintroducere a speciei în România, după cel de la Parcul Natural Vânători Neamț, unde administrația Parcului a început reintroducerile în 2012. În acest moment, în cele două nuclee de reintroducere (Munții Țarcu și Vânători Neamț) există circa 50 de zimbri liberi.
Obiectivul major pentru nucleul din Carpații Meridionali este de a forma o populație viabilă din punct de vedere demografic și genetic, cu două sub-populații localizate în Munții Țarcu (unde există deja zimbri) și în Munții Poiana Ruscă (comuna Densuș, jud. Hunedoara), din vecinătate. WWF-România și Rewilding Europe s-au angajat să reintroducă cel puțin 100 de exemplare până în anul 2020, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin programul LIFE, în cadrul proiectului „Acțiuni urgente pentru refacerea populației de zimbri din România” (LIFE-Bison). Mai multe detalii: www.life-bison.com.
Zimbrul (Bison bonasus) este catalogat științific ca specie „vulnerabilă”. În Europa, mai există populații de zimbri liberi ȋn: Polonia, Lituania, Letonia, Belarus, Rusia, Ucraina, Slovacia, și Germania. Populația totală de zimbri liberi este de mai puțin de 2.000 de exemplare și numai 5 dintre acestea, localizate în Polonia, sunt și viabile din punct de vedere demografic.