Barajul hidroenergetic de la Răstolița ar distruge 10 râuri, 43 de arii naturale protejate si alte zone de protecție și 170 de hectare de păduri – și ar avea un impact imens asupra comunităților și naturii care depind de acestea
Proiectul ar încălca legislația națională și directivele europene
Din cauza costurilor imense de construcție și de mediu, precum și a potențialului neutilizat limitat, extinderea utilizării energiei hidroelectrice nu constituie o strategie fiabilă și eficientă de tranziție energetică pentru România, în timp ce energia eoliană și solară, mult mai eficiente din punct de vedere al costurilor, înregistrează rate de creștere mult mai mari în țările europene
București, 18 iulie 2024 – În contextul creșterii îngrijorărilor cu privire la impactul reactivării în România a proiectului hidroenergetic Răstolița, datând din perioada comunistă, o coaliție de ONG-uri solicită guvernului să interzică imediat și definitiv finalizarea barajului, deoarece aceasta ar face mult mai mult rău decât bine, ar încălca legislația națională și cea a UE și ar submina angajamentele internaționale ale României de a opri distrugerea naturii.
Hidrocentrala Răstolița, de pe râul Mureș, blocată de mult timp, a fost concepută în ultimele zile ale Republicii Socialiste România și a primit undă verde în 1991, când autorizațiile de mediu aveau două pagini, puțini oameni înțelegeau impactul negativ al barajelor hidroelectrice, iar România nici măcar nu visa să devină membră a UE.
Treizeci de ani mai târziu, compania de stat Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie hidro din România, solicită permisiunea de a resuscita acest proiect ca parte a eforturilor de a accelera tranziția către energia regenerabilă. Cu toate acestea, este clar că uriașele costuri sociale și de mediu ale barajului ar depăși cu mult nesemnificativii 35 MW de energie pe care i-ar produce: energie care ar putea fi furnizată mai eficient din punct de vedere al costurilor prin alternative regenerabile, cu impact mai redus. O duzină de turbine eoliene ar fi suficiente.
„Ne aflăm la o răscruce, în România: putem alege calea către un viitor pozitiv pentru natură și rezilient, sau putem recurge la planuri învechite, din secolul XX, precum barajul de la Răstolița, care ne va distruge și mai multe râuri și păduri – și va face comunitățile locale mai vulnerabile”, a declarat Barbara Bendandi, director de conservare la WWF-România, Fondul Mondial pentru Natură. „Aprobarea acestui baraj zombi va avantaja doar Hidroelectrica, care va profita, în timp ce generațiile viitoare de români vor plăti prețul accentuării deficitului de apă și al pierderii naturii. Guvernul nu trebuie să readucă acest baraj din morți”.
Autorizația de mediu pentru Răstolița a expirat cu ani în urmă, iar Hidroelectrica așteaptă acum aprobarea guvernului pentru a relua dezvoltarea.
Împreună cu membrii Federației Coaliția Natura 2000, Bankwatch România, Declic și 2Celsius, WWF cere autorităților să respingă proiectul din cauza riscurilor pe care le prezintă. Dacă va fi aprobat, proiectul va:
Distruge 170 de hectare de pădure la intersecția a 3 arii protejate Natura 2000;
Fragmenta râul Mureș, bogat în biodiversitate, și va afecta grav alte 9 râuri;
Avea impact negativ asupra a 43 de arii naturale protejate si alte zone de protecție, care sunt susținute de aceste râuri;
Avea impact negativ asupra a 2 Zone-Cheie pentru Biodiversitate (Key Biodiversity Areas), locuri importante la nivel mondial pentru specii și habitate;
Duce la dispariția locală a lostriței (somonul de Dunăre), specie emblematică și critic periclitată.
Pe lângă amenințarea la adresa populațiilor diverselor specii, degradarea acestor ecosisteme fluviale și forestiere va avea un impact asupra cantității și calității apei în aval, cu efecte resimțite până în Ungaria, și va submina reziliența pe termen lung, în condițiile în care România se confruntă cu efecte din ce în ce mai mari ale schimbărilor climatice, cum ar fi secetele și inundațiile extreme. (1)
„Acest proiect nu are niciun sens! Din punct de vedere politic, economic, ecologic și climatic, trăim într-o lume total diferită de cea de acum 30 de ani: trebuie să rezolvăm provocările de astăzi cu soluțiile de astăzi, nu cu un proiect distructiv, moștenit din perioada comunistă”, a declarat Stuart Orr, Global Freshwater Lead la WWF International. „Este timpul ca România să investească în soluții alternative, cum ar fi energia solară și eoliană cu impact redus, nu în hidroenergie, și în protejarea și restaurarea naturii și a râurilor pentru a crește reziliența, în loc să le distrugă.”
În mod ironic, guvernul României analizează decizia de a aproba barajul la doar câteva săptămâni după ce a votat pentru aprobarea Legii UE privind refacerea naturii, care stabilește un obiectiv de refacere a cel puțin 25.000 km de râuri până în 2030 prin eliminarea barajelor și a altor obstacole și subliniază importanța refacerii ecosistemelor sănătoase în abordarea crizelor climatice și ale naturii. De asemenea, ne aflăm la mai puțin de doi ani după ce România a semnat ambițiosul Cadru mondial pentru biodiversitate Kunming-Montreal, care prevede în mod explicit protejarea a 30% din apele interioare.
Dar barajul de la Răstolița ar încălca și o serie de legi naționale în vigoare, care interzic exploatarea resurselor naturale în siturile Natura 2000 și defrișările de păduri în Parcul Național Călimani, precum și directivele UE privind habitatele naturale, speciile sălbatice și apa. (2)
În plus, noile evaluări ale impactului asupra mediului sunt incomplete și superficiale, ducând la concluzii tendențioase care nu iau în considerare efectele cumulative ale diferitelor componente ale proiectului și nu abordează pe deplin aspectele-cheie legate de conectivitatea ecologică și habitatele speciilor protejate.
„România își poate accelera tranziția către energia regenerabilă, respectându-și totodată angajamentele de a opri pierderea naturii și de a consolida adaptarea la criza climatică”, a declarat Claire Baffert, Senior Policy Officer pe probleme de apă și adaptare la schimbările climatice în cadrul WWF European Policy Office. „Compatibilitatea proiectului Răstolița ar trebui verificată în mod corespunzător în raport cu legislația de mediu a UE, în special cu Directiva privind habitatele și cu Directiva Cadru Apă.”
„România păstrează încă multe bogății naturale unice, care reprezintă o bază importantă pentru dezvoltarea rurală durabilă. Dezvoltarea hidroenergetică amenință în mod direct aceste perspective pentru multe văi din Munții Carpați, deoarece aproximativ jumătate din toate hidrocentralele din România sunt situate în Natura 2000 sau în alte zone protejate, distrugând astfel ceea ce ar trebui să fie protejat”, spune Dr. Martin Pusch de la Institutul Leibniz de Ecologie a Apelor Dulci și a Pescuitului Interior (IGB) din Berlin. Împreună cu mai mulți oameni de știință români, el a analizat sistematic impactul asupra mediului și eficiența hidrocentralelor din România.
Dr. Pusch adaugă: „Am documentat faptul că, după construirea centralelor hidroelectrice în râurile de munte, populațiile de păstrăvi au dispărut adesea complet, Impactul semnificativ asupra mediului al centralelor hidroelectrice precum cea planificată la Răstolița nu justifică deci câștigul de numai aproximativ 0,05 % în energie electrică. Tranziția energetică către energia regenerabilă este mult mai rentabilă dacă se fac investiții în sectoarele energiei eoliene și solare. Acesta este motivul pentru care producția de energie electrică solară în Europa s-a triplat în ultimii zece ani, iar energia eoliană s-a dublat, în timp ce energia hidroelectrică nu a înregistrat nicio creștere consistentă.”
Deși autoritățile de la diferite niveluri au susținut că proiectul se află deja într-un stadiu avansat, deoarece au fost efectuate lucrări pregătitoare semnificative cu ani în urmă, „producerea primului kilowatt” va necesita în continuare investiții masive, care vor fi suportate de contribuabilii români. Iar finalizarea proiectului va duce, desigur, la costuri uriașe pentru oameni, natură și reziliență.
Din toate aceste motive, coaliția cere guvernului să interzică imediat și definitiv barajul hidroenergetic de la Răstolița – și să se concentreze pe înlocuirea energiei sale potențiale cu investiții mai durabile în energie solară și eoliană, sau chiar modernizarea vechilor hidrocentrale.
Note:
(1) World Bank Country Climate and Development Report, 2023 „Având în vedere că apa devine din ce în ce mai deficitară, tranziția energetică și adaptarea la schimbările climatice sunt inextricabil legate. Pe măsură ce variabilitatea precipitațiilor și cererea de apă cresc, echilibrarea nevoilor tuturor utilizatorilor de apă va fi din ce în ce mai complexă. Seceta din 2022 a fost un prevestitor al provocărilor viitoare
– producția de energie hidroelectrică a scăzut la un minim istoric; […] În plus, inundațiile extreme pot afecta producția de energie hidroelectrică prin deteriorarea lacurilor de acumulare și a centralelor electrice, precum și prin a impune utilizarea lacurilor de acumulare în scopul controlului inundațiilor.”
(2) Criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din Directiva Cadru Apă nu au fost îndeplinite pentru hidrocentrala de la Răstolița. Analiza se bazează pe afirmații eronate, cum ar fi afirmația că proiectul este de „interes public major”, fără o justificare solidă, sărind de la nevoile de securitate energetică la favorizarea hidroenergiei, fără o analiză detaliată de la caz la caz. Analiza cost-beneficiu este favorabilă centralei de la Răstolița, susținând economii artificiale de CO2 prin considerarea incorectă a cărbunelui ca sursă alternativă de energie și proiectând beneficii turistice nefundamentate. Analiza nu reușește să demonstreze că obiectivele benefice nu pot fi atinse prin alte mijloace mai ecologice, din cauza analizei cost-beneficiu eronate care favorizează hidrocentrala Răstolița în detrimentul opțiunilor eoliene și solare