Decizia Curții Constituționale privind gestionarea ursului brun marchează un moment important pentru politicile de conservare din România, evidențiind necesitatea unor decizii bazate pe date reale și transparență.
WWF-România ia act de decizia CCR și subliniază importanța unei implementări riguroase a cadrului legal, în deplină conformitate cu legislația europeană privind protecția speciilor strict protejate. În acest context, este esențial ca măsurile adoptate să fie fundamentate pe dovezi științifice solide, să fie proporționale și să demonstreze în mod clar că nu există alte soluții satisfăcătoare înainte de recurgerea la intervențiile letale.
Accesul la datele care stau la baza acestor decizii este crucial pentru credibilitatea procesului și pentru consolidarea încrederii publice. Experiența recentă arată că lipsa accesului la informațiile științifice complete – inclusiv la metodologia detaliată și datele brute ale studiilor utilizate – continuă să alimenteze incertitudini privind fundamentarea unor măsuri cu impact major asupra unei specii strict protejate.
Considerăm că transparența, evaluarea independentă, pe care noi am cerut-o, și comunicarea deschisă a datelor trebuie să devină reguli, nu excepții, în procesul de luare a deciziilor.
În același timp, modul de stabilire și aplicare a cotelor de prevenție trebuie îmbunătățit semnificativ. Acestea ar trebui să se bazeze pe principii și criterii solide, astfel încât intervențiile să vizeze în mod prioritar exemplarele cu comportament problematic și cele din apropierea localităților care și-au pierdut frica de oameni. În absența unei astfel de abordări, eficiența acestor măsuri în reducerea conflictelor rămâne limitată, iar riscul de a extrage urși fără relevanță pentru conflict crește.
Experiența din teren arată că soluțiile de prevenție, atunci când sunt bine planificate și aplicate, dau rezultate concrete în reducerea conflictelor. Factorii care generează aceste conflicte sunt cunoscuți și țin, în principal, de accesul la surse antropogene de hrană și de gestionarea deficitară a acestora. În acest sens, investițiile în prevenție, inclusiv managementul responsabil al deșeurilor, reducerea atractanților și măsuri adaptate la nivel local, trebuie să devină o prioritate reală, demonstrată. Comunitatea ”bear smart” de la Băile Tușnad este dovada că măsurile de prevenție consecvent aplicate fac posibilă coexistența cu urșii, chiar și într-una din zonele cu cele mai ridicate densități de urși din Carpați. Considerăm că aceste măsuri trebuie să primeze în fața cotelor de prevenție și intervenție, fiind esențiale pentru o abordare eficientă, durabilă și echilibrată. Cotele pot contribui la limitarea creșterii populației speciei, însă nu reprezintă o garanție în alb că vor fi folosite pentru a gestiona urșii problemă. Cu atât mai mult cu cât cotele au fost prestabilite pentru doi ani la rând pentru diverse fonduri cinegetice, fără a avea posibilitatea corelării cu apariția de urși problematici și pagubele provocate de aceștia, dinamică ce nu poate fi surprinsă într-un astfel de sistem de management predefinit și rigid. Practic se planifică extragerea unor exemplare din sălbăticie, în loc să se prioritizeze intervenții în zonele mai joase, unde urșii interferează cu activitatea omului.
În acest context, considerăm și că inițiativele de reducere a nivelului de protecție a ursului brun la nivel european, inclusiv demersurile recente ale statului în relația cu Comisia Europeană, nu reprezintă soluția la problemele actuale. Schimbarea statutului speciei nu va rezolva cauzele problemelor și conflictelor și riscă să deturneze discuția de la ceea ce este cu adevărat necesar, și anume, un sistem funcțional de management, agil și adaptat realităților din teren.
Este nevoie de un sistem de management integrat al speciei, bazat pe știință, colaborare, dialog și onestitate. Aceasta trebuie să includă un rol semnificativ mai puternic al statului în coordonarea măsurilor de prevenție și în controlul riguros al intervențiilor în teren, pentru a asigura coerență, responsabilitate și eficiență.
O abordare coerentă presupune, totodată, implicarea reală a tuturor factorilor interesați (autorități, comunități locale, comunitate științifică, organizații neguvernamentale) în definirea și implementarea soluțiilor, în linie cu bunele practici europene.
„Derogările pentru specii strict protejate trebuie să rămână excepții, aplicate strict și transparent. Înțelegem nevoia intervențiilor letale, însă ele ar trebui să vizeze exemplarele problematice pentru a proteja comunitățile locale și să complementeze măsurile de prevenție. Sistemul de management al ursului brun trebuie să demonstreze că ține cont cu adevărat de oameni, nu doar declarativ, iar asta nu se poate face fără măsuri echilibrate care să vizeze și cauzele, nu doar efectele problemelor” a declarat Dr. Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).
În lipsa unor decizii fundamentate riguros și implementate transparent, există riscul nu doar de a submina conservarea pe termen lung a faunei sălbatice, ci și de a perpetua o abordare care tratează efectele, nu cauzele conflictelor. WWF-România subliniază că viitorul gestionării ursului brun în România trebuie să fie construit pe știință, prevenție și coexistență – ca prioritate reală, nu ca alternativă.
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm contactaţi:
- Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40745.891.929
- Diana Iancu, Manager de comunicare pentru conservarea speciilor sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40757.176.467