România, 1 an în Uniunea Europeană: progrese pe hârtie, probleme în practică
A trecut un an de când România a aderat la UE, cu mari speranţe şi un entuziasm pe măsura evenimentelor de stradă care marcau evenimentul.
Dezvoltarea socio-economică insuficientă plasează România la coada listei ţărilor membre UE. Recuperează însă capitalul natural impresionant: cele 27 de Parcuri Naţionale şi Naturale, 30% din populaţiile de carnivore mari din Europa – urşi, râşi, lupi, cele 3 rezervaţii ale biosferei – Delta Dunării, Munţii Retezat şi Munţii Rodnei şi 250,000 ha de păduri virgine – cea mai mare suprafaţă din Europa, după Rusia – fac din România unul dintre mogulii ţărilor europene în ceea ce priveşte bogăţiile naturale.
Începând cu 1 ianuarie 2007, soarta acestui tezaur natural a devenit un potenţial subiect de interes pentru toţi cetăţenii UE. Ce măsuri au luat însă autorităţile responsabile, pentru conservarea şi protejarea tezaurului natural al României?
4,5 miliarde € pentru natură
Pe hârtie, s-au realizat progrese semnificative; în practică, există însă numeroase probleme.
În perioada 2007-2013, România poate accesa fonduri UE de peste 4,5 miliarde €, pentru protecţia naturii. Suma – deloc de neglijat – este foarte necesară, ţinând cont de problemele cu care se confruntă România la capitolul mediu. De la sprijinul acordat fermierilor pentru întreţinerea fâneţelor şi până la finanţarea facilităţilor pentru turişti în parcuri naţionale, fondurile UE pot fi utilizate pentru numeroase proiecte de protecţia mediului.
Rămâne însă de văzut dacă fondurile disponibile pe hârtie vor fi accesate şi utilizate în practică. România nu a îndeplinit încă toate cerinţele UE referitoare la administrarea fondurilor europene. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a fost înfiinţată cu mare întârziere, iar centrele judeţene şi locale nu sunt nici acum complet funcţionale. Pe de altă parte, procedurile de accesare a fondurilor sunt foarte complicate, astfel încât micii fermieri şi întreprinzători, dar şi alţi potenţiali beneficiari, sunt foarte puţin interesaţi de accesarea fondurilor disponibile.
Sturionii din Dunăre, periclitaţi
O altă problemă majoră o constituie impactul negativ pe care unele proiecte de infrastructură îl pot avea asupra mediului. Unul dintre aceste proiecte, care urmează să fie finanţat de UE, are drept obiectiv îmbunătăţirea navigaţiei pe Dunăre în sectorul Călăraşi-Brăila şi este susţinut cu putere de Ministerul Transporturilor. Cu o valoare de 17 milioane €, proiectul ar fi un excelent exemplu de absorbţie a fondurilor europene, dar ar putea însemna şi dispariţia sturionilor din Dunăre. Lucrările prevăzute vor distruge 90% dintre cele mai importante căi de migraţie pentru sturioni şi riscă să determine dispariţia acestei specii care, de sute de ani, are un rol esenţial pentru comunităţile locale.
Mai mult, ar fi un precedent periculos pentru planificarea unor proiecte viitoare de dezvoltare a infrastructurii. Evaluarea Impactului de Mediu pentru proiectul Călăraşi-Brăila a fost realizată cu mult sub standardele utilizitate şi acceptate, iar prevederile legislaţiei europeane din domeniul protecţiei mediului au fost în mare măsură ignorate, inclusiv cele ale Directivelor Cadru Habitate şi Ape.
Parcurile naţionale, sub presiunea dezvoltării economice necontrolate
Cu mare întârziere şi sub ameninţarea potenţialelor sancţiuni de la Comisia Europeană, România a elaborat listele cu zonele care urmează să fie incluse în reţeaua europeană de arii protejate Natura2000. Reţeaua ecologică reglementează cu stricteţe tipul activităţilor economice şi al lucrărilor care se pot realiza în ariile protejate.
Cu toate acestea, în România continuă să se promoveze legi şi să aprobe proiecte care nu ţin cont de statutul special de protecţie şi conservare al anumitor zone şi care riscă să distrugă bogăţiile naturale din arealele respective. Realizarea unor pârtii de schi şi consturirea unor staţiuni turistice, cu toate lucrările care ţin de dezvoltarea infrastructurii, prevăzute în programul “Schi în România”, vor afecta 8 parcuri naţionale şi 2 parcuri naturale, inclusiv zone cu statut de protecţie specială, situri Natura2000.
Pe lângă impactul unor astfel de proiecte ineficiente, tăierile necontrolate şi braconajul sunt alte probleme care afectează parcurile naţionale din România. Campania derulată anul trecut de WWF Programul Dunăre-Carpaţi România, care a atras atenţia publicului asupra acestor probleme, a beneficiat de sprijinul a peste 11.000 de persoane. Acestea au semnat petiţia pentru salvarea parcurilor naţionale, înaintată de WWF Preşedintelui şi Primului Ministru ai României.
Dezinteresul autorităţilor cu privire la problemele de mediu s-a confirmat şi cu această ocazie: preşedinţia nu a înaintat niciun răspuns petiţiei – deşi există obligaţia legală, iar primul ministru a transmis un răspuns neconcludent, prin Ministerul Mediului.
Comisia Europeană trebuie să continue măsurile ferme
Ca şi în celelalte ţări care au aderat la UE în valul anterior, va fi nevoie de timp până când cerinţele UE privind conservarea naturii, standardele de mediu şi procesul de luare a deciziilor vor deveni practici obişnuite în România. Anul trecut a fost o perioadă de învăţare şi adaptare, în foarte multe domenii. Lecţiile învăţate vor influenţa însă în mod decisiv practicile viitoare.
Comisia Europeană şi alte instituţii ale UE trebuie să continue măsurile ferme, prin care să determine România să respecte întru totul prevederile legislaţiei europene. Aceasta în beneficiul UE, care a primit un tezaur natural inestimabil odată cu aderarea României, dar şi în beneficiul pe termen lung al ţării.
Andreas Beckmann, Director Adjunct, WWF Programul Dunăre-Carpaţi
Dana Carataş, Coordonator Comunicare, WWF Programul Dunăre-Carpaţi România