În decursul ultimilor 10 ani, Convenția Carpatică („Convenția Cadru pentru Protecția și Dezvoltarea Durabilă a Regiunii Carpatice”) a creat un punct de interes comun și a stimulat cooperarea în regiunea traversată de Carpați. Însă mai rămâne încă mult de muncă până la asigurarea protecției comorilor naturale din Europa și a beneficiilor valoroase pe care le aduc oamenilor din regiune și din afara ei – aceasta fost concluzia organizației WWF la evenimentul de celebrare a 10 ani de la semnarea Convenției.
Acum 10 ani, pe 22 mai 2003, reprezentanți ai guvernelor din Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia au semnat ceea se numește, pe scurt, Convenția Carpatică. Andreas Beckmann, Director al WWF Programul Dunăre-Carpați, a declarat: „Munții Carpați au o vârstă de aproximativ 66 milioane de ani, însă ei au intrat recent în atenție și au câștigat o identitate comună ca lanț muntos cu o serie de calități unice, ce a dat naștere unor tradiții și unui mod de viață specific, cu provocări împărtășite de oamenii ce trăiesc în proximitatea lor, în această regiune.”
Convenția Carpatică a alimentat apariția unor acorduri suplimentare, mai specifice, între țările membre. În ultimii 10 ani, cele 7 state membre au adoptat protocoale formale pentru protejarea biodiversității, pădurilor și turismului. Una dintre cele mai bine importante realizări din cadrul Convenției este semnarea Protocolului pentru Managementul Durabil al Pădurilor din 2011. Aproximativ 300.000 ha de păduri seculare sunt la momentul acesta adăpostite de Munții Carpați, o rămășiță din vastele păduri ce se întindeau odată pe cuprinsul Europei. Acestea includ peste 10.000 ha de păduri de fag impresionante, în estul Slovaciei și vestul Ucrainei, ce fac parte din Patrimoniul UNESCO, dar și unul dintre puținele peisaje forestiere intacte din Europa, identificat în sudul Carpaților din România.
Deși s-au înregistrat progrese în ceea ce înseamnă angajamentele de protejare a biodiversității, cheia pentru garantarea acestei protecții se află în atenuarea presiunilor ce vin dinspre arii precum transportul și energia, mai exact dezvoltarea infrastructurilor de acest tip. Fragmentarea habitatelor este un risc imens pentru viitorul urșilor și al altor carnivore mari, însă până acum prea puțin s-a făcut pentru integrarea coridoarelor ecologice în planificarea proiectelor de transport. De asemenea, construcția a mii de hidrocentrale în Munții Carpați reprezintă o amenințare iminentă pentru buna funcționare a ecosistemelor râurilor.
„Este nevoie urgentă de ghidare în dezvoltarea acestor proiecte așa încât progresul în domeniul energiei regenerabile să nu echivaleze cu pierderi importante pe partea de biodiversitate și servicii de mediu”, a mai spus Beckmann.
Convenția Carpatică a fost eficace în concentrarea atenției, intereselor și cooperării pe probleme comune în regiunea traversată de acest lanț muntos. „Recent, 140 de administratori de arii protejate și susținători s-au adunat în Slovacia, șa cea de-a doua conferință a Rețelei Ariilor Protejate din Carpați pentru a discuta și a efectua un schimb de experiență și cunoștințe. În regiunea carpatică, administratorii de arii protejate depun un efort de importanță vitală, protejând unele dintre cele mai însemnate valori naturale din Europa. Iar Rețeaua Ariilor Protejate din Carpați a fost fondată sub auspiciile Convenției Carpatice”, a adăugat Beckmann.
Actualmente, este mare nevoie de cooperare la nivel de regiune, întrucât Munții Carpați vor traversa în anii următori o perioadă de amenințări majore. În acest sens, Beckmann a mai spus: „Îndrumările, cooperarea și coordonarea sunt vitale pentru a ne asigura că beneficiile aduse de dezvoltare vin cu costuri colaterale minime. În viitorul apropiat, Convenția va trebui să-și extindă angajamentele asupra unor arii noi legate de dezvoltarea economică, precum agricultura, transportul și energia și să se asigure că acestea nu rămân doar pe hârtie”.