Organizațiile European Environmental Bureau și Climate Action Network Europe au lansat recent un raport și un instrument interactiv de monitorizare, la care a contribuit și WWF-România, ce analizează progresul a 12 state membre în identificarea și desemnarea zonelor de accelerare pentru energia regenerabilă. Deși mai multe țări, inclusiv România, au făcut pași importanți în transpunerea legislației europene, niciun stat analizat nu a finalizat încă desemnarea acestor zone. Analiza evidențiază atât întârzieri semnificative, cât și nevoia unei planificări atente, care să țină cont de protejarea biodiversității și de implicarea comunităților locale.
România, alături de toate celelalte state membre UE, trebuie să accelereze dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă pentru a reduce emisiile și dependența de combustibili fosili. Conform Directivei europene RED III, statele trebuiau să identifice până la 21 februarie 2026 așa-numitele zone de accelerare pentru energia regenerabilă. Acestea sunt zone în care proiectele de energie regenerabilă pot fi dezvoltate mai rapid, cu proceduri de autorizare simplificate, ținând cont de protejarea biodiversității și interesele comunităților locale.
În acest context, European Environmental Bureau și Climate Action Network Europe au lansat recent un raport prin care analizează progresul în acest proces, în 12 state membre ale Uniunii Europene: România, Austria, Croația, Cehia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Polonia, Portugalia și Spania.
Progres în legislație, dar întârzieri în implementare
Analiza arată că mai multe state au făcut pași importanți în transpunerea regulilor europene în legislația națională, însă implementarea rămâne inegală. Din cele 12 state analizate, 6 au transpus deja în legislație prevederile privind zonele de accelerare pentru energie regenerabilă, printre care se numără Austria, Cehia, Germania, Italia, Lituania și România. În majoritatea cazurilor, legislația are în vedere proiectele de energie eoliană și solară, iar uneori include și infrastructura de rețea sau soluții de stocare a energiei. Cu toate acestea, niciun stat dintre cele analizate nu a desemnat încă oficial aceste zone, ceea ce înseamnă că toate riscă să depășească termenul stabilit de directiva europeană.
România, ca toate statele UE, trebuia să finalizeze această identificare până în mai 2025 și, ulterior, să desemneze oficial zonele până în februarie 2026. Procesul este însă în întârziere la noi în țară. WWF-România a contribuit la această analiză privind situația în România, prin rezultatele din proiectul RENewLand. În cadrul proiectului, am lucrat alături de alți parteneri din trei țări, precum și alături de reprezentanți ai sectorului energetic, dezvoltatori și investitori în sistemele de producere de energie din surse regenerabile, companii de distribuție și transport al energiei, reprezentanți ai ONG-urilor de mediu și dezvoltare durabilă rurală, ai instituțiilor de planificare teritorială și ai firmelor de consultanță în domeniul evaluării de mediu din România. Împreună, am dezvoltat și testat o metodologie bazată pe o analiză multicriterială, pentru a identifica potențialele locații unde proiectele de energie solară și eoliană ar putea fi dezvoltate mai rapid, cu proceduri simplificate.
RAA Tracker: monitorizarea progresului în Europa
Pentru a urmări evoluția acestui progres, Climate Action Network Europe și European Environmental Bureau au dezvoltat și un instrument online, numit RAA Tracker. Acesta oferă o imagine de ansamblu asupra progresului statelor membre în desemnarea zonelor de accelerare și în aplicarea Directivei RED III. Totodată, scoate în evidență bune practici, identifică lacunele existente și are un rol în sprijinirea dialogului constructiv între autorități, instituții europene și societatea civilă. Instrumentul online include și o analiză comparativă între țări, precum și recomandări de politici la nivel european. Acesta este actualizat constant, pe măsură ce apar noi evoluții, contribuind la o mai bună înțelegere a modului în care statele membre planifică și desemnează aceste zone de accelerare.
De ce este importantă această planificare integrată
Zonele de accelerare pentru energia regenerabilă pot contribui la accelerarea tranziției energetice, însă doar dacă ele sunt planificate în mod responsabil. Amplasarea proiectelor în zone nepotrivite poate afecta habitate naturale valoroase, specii protejate sau ecosisteme fragile, putând totodată duce la conflicte privind utilizarea terenurilor și afectarea intereselor comunităților locale.
Citește studiul online
Află mai multe despre proiectele WWF:
Proiectul LIFE REALS
La nivelul Uniunii Europene, există deja inițiative pentru accelerarea proceselor de autorizare a proiectelor de energie regenerabilă. Cu toate acestea, proiectele amplasate pe suprafețe de teren artificiale se confruntă în continuare cu numeroase bariere. În acest context, LIFE REALS își propune să elimine aceste bariere și să sprijine o tranziție energetică echitabilă, cu un nivel redus de conflicte. Până în 2028, proiectul va sprijini autoritățile publice și factorii de decizie din Bulgaria, Ungaria, România, Spania și Ucraina să planifice, să autorizeze și să susțină mai eficient proiectele de energie eoliană și solară amplasate pe terenuri artificiale. Rezultatele vor fi, de asemenea, diseminate în cel puțin alte șapte state membre ale UE.
Proiectul RENBAL
WWF-România, alături de Grupul Milvus, și Societatea Ornitologică Română (SOR), și-au propus să contribuie, printr-o abordare integrată, multisectorială și instrumente inovative, la procesul național oficial de cartare și desemnare a zonelor de accelerare a energiei eoliene și solare onshore în România, și prin intermediul proiectului RENBAL. Proiectul are în vedere elaborarea unei hărți digitale de senzitivitate ecologică, care va identifica zonele în care dezvoltarea proiectelor energetice poate avea un impact asupra speciilor și habitatelor. Aceasta va fi completată de mai multe măsuri de atenuare a impactului, precum și de promovarea cooperării între autorități, societatea civilă și sectorul privat prin dialog intersectorial, schimb de bune practici și implicarea experților internaționali.