Pe Ana Ularu o cunoaștem de pe scena și marile ecrane, dar câți știu oare că face constant „băi de pădure”, că plantează flori și are o gașcă de albine vesele? Vă invităm să aflați mai multe, într-un interviu #actionezpentrunatură
1. De ce este importantă pentru tine natura?
Cred că această întrebare poate fi reformulată ca „de ce e important pentru tine să trăiești?” Sau „ce îți place cel mai mult la faptul că tu și tot ceea ce iubești există și respiră?”, și atunci cumva răspunsul ar fi mai ușor de înțeles deja. Suntem indisolubil legați de natură, oricât ne-am îngropa în fier și ciment. Am crescut cu o dragoste uriașă și un respect uriaș față de forța și frumusețea naturii, cu fascinație față de felul în care dăm și primim de la pământ, de la apă și foc și aer. Născută în oraș, dar cu norocul unei grădini în care se creșteau legume, se nășteau animale, înfloreau și se uscau copaci, se plantau și pliveau și ardeau și renășteau tot felul, și cu toate vacanțele petrecute pe munte, în continuare am nevoie de natură, constant, de „băi de pădure”, de trasee de 8 ore pe munte, de ocean dacă am ocazia, și nu îmi neg niciodată această nevoie oricât de ocupată aș fi.
2. Când s-a întâmplat momentul de revelație în care te-ai hotărât să schimbi ceva?
Am înțeles aplicat în adolescență, când am început să cutreier munții, să fac trasee cu prietenii și să văd că există prea puțin respect pentru frumusețea pe care oamenii o văd și apoi o distrug, că ceva trebuie făcut. Măcar ca responsabilitate personală. Culmea e că pe măsură ce urci pe munte pare a fi mai puțină mizerie. Gratargii de weekend nu suferă de mult curaj, trag undeva la poale și aruncă tot prin râuri și poieni. Cred că trebuie să ai o anumită constituție ca să urci pe munte, și atunci ai și un pic alt suflet. Am înțeles din copilărie cât de mult poluează mașinile și cât de inutile sunt de cele mai multe ori pentru oameni care merg în fiecare zi în același loc și doar din lene refuză să găsească alternative. Nu am carnet încă, merg cât pot pe jos. Am înțeles dintotdeauna că ceva e în neregulă cu moda rapidă și nereciclabilă, având o mamă care făcea haine care rezistă cu zecile de ani. Și mai ales am înțeles că la noi în familie conceptul de „plastic” era cumva o insultă, când ceva e „plastic” stăm departe de acel ceva.
3. Ce te-a motivat să faci o schimbare și ce te motivează să nu te întorci la vechile obiceiuri?
Nu sunt nici pe departe fără de pată. E destul de greu să te ții departe de plastic în lumea noastră. Mergem toți cu mașini, călătoresc cu avionul, boicotez câteva magazine de îmbrăcăminte, dar tot îmi cumpăr haine deseori. Încerc să mă informez, să nu ajut în a finanța companii corupte, sa nu dau bani pe produse testate pe animale și tot așa. Sunt schimbări prea mici, mi se pare deseori. Reciclez pentru că mi se pare NORMAL și un efort minim. Mă motivează un bun simț pentru care nu am nici un merit – trăiesc în lumea asta și mi se pare cinstit să nu îmi dau foc propriei locuințe.
4. Cum crezi că s-ar schimba lumea dacă ar fi mai mulți ca tine, care vor acționa spre protejarea naturii?
Eu fac mult prea puțin și nu e falsă modestie. Mi-ar plăcea uneori să am curajul să renunț la tot și să mă ocup de activism și permacultură, dar sunt prea atașată de lumea și profesia mea. Cred însă ca toți ar trebui să ne racordăm la bunul simț care ne face să nu trăim în gunoaie și foc în propriile case – să ne reamintim de cea mai importanta locuință. Toți vom beneficia dacă începem să gândim pe termen lung, nu doar în profit meschin, personal și imediat.
5. Cum crezi că ar putea contribui și alții la acest efort de protejare a naturii?
E simplu. Și imediat ce ieși din lene e chiar plăcut. Mai lasă mașina acasă – mergi. Reciclează, ce e atât de greu să pui sticle împreună, hârtie împreună, resturi menajere și tot așa? Ba chiar e și mult mai igienic tot procesul. Cumpără mai puține haine și află cum și unde și în ce fel sunt făcute acele haine – orice magazin care își reînnoiește zilnic stocul cu lucruri care durează trei spălări ar trebui să îți ridice niște semne de întrebare. Sau faptul că jumătate din culoarea noului tău tricou ți-a distrus restul hainelor – poate te gândești unde se spală și varsă tone de vopsea de pe tone de tricouri. Gândește-te că un bol de sticla e mai frumos, măcar așa, decât trei boluri ieftine de plastic. Mergi pe munte cu pungi de gunoi la tine. Întreabă și află și implică-te în comunitatea ta și în lume.
6. Concret, la nivel personal, ce ar trebui să facă fiecare pentru a se simți o schimbare?
Cred ca am zis mai sus ce cred eu și ce e fezabil fără să forțezi oamenii să își iasă prea tare din rutină. E greu de explicat altfel de ce nu ai nevoie de un televizor nou în fiecare an, de ce nu ar trebui să ai 4 mașini la o familie de trei persoane și tot așa. Toți suntem comozi, dar cred că un minim efort de redirecționare a gândirii ne-ar da și un plus de serotonină și de sentiment bun față de noi înșine.
7. Tu ce faci concret pentru a conserva bunurile oferite de natură?
Cam tot ce am menționat mai sus. Cât de des pot. Mai colectez și arunc din gunoaiele altora. Încerc să nu fac rău atunci când nu pot face bine direct. Nu cumpăr și nu arunc electrocasnice constant. Încerc să trăiesc cu materiale Sustenabile în jur. Nu beau cafea la marile corporații. Nu mănânc la marile corporații. Încerc să evit să cumpăr produse de curățat sau dulciuri de serie de la marile corporații – și invit pe oricine să vadă cam ce fac numele alea prietenoase de pe ciocolata noastră și de pe detergent în lume, materialele există, știrile și controversele la fel. Păcătuiesc uneori în consumerism și regret. Mă redresez apoi. Mă interesez de unde și cum vin cosmeticele mele. Plantez flori și am deja o gașcă de albine vesele – și din păcate și o grămadă de viespi, dar tot bine e. Mă gândesc că nimeni nu înțelege că dacă vreodată albinele vor dispărea, ne putem lua și noi ultima reverență pe planeta. Dar vreau să fac mai mult și încerc mereu să mă educ să fac mai mult. E un efort minim. Invit pe oricine alături de mine în călătoria asta de a nu mai face tâmpenii automat.