Guvernul României trebuie să-și rezolve relația controversată cu pesticidele și să stabilească urgent un plan național de acțiune pentru polenizatori!
WWF România – Fondul Mondial pentru Natură, împreună cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii (NINA), lansează un raport de cercetare cu cele mai recente și solide date științifice ce arată debutul crizei insectelor polenizatoare. Împreună cu schimbările climatice, acestea sunt semnele unei potențiale catastrofe ecologice, sociale, economice. Facem un apel public către societate pentru semnarea petiției care cere de urgență Guvernului (Ministerului Mediului și Ministerului Agriculturii) deschiderea dialogului pentru realizarea în mod participativ, cu experți din societatea civilă și pe baze științifice, imparțiale, adoptarea și implementarea riguroasă a unui plan național de acțiune pentru conservarea polenizatorilor, cu măsuri-cheie aferente mai multor sectoare de impact, cum ar fi agricultura, spațiile verzi urbane, cercetarea și educația. Petiția se află la: https://wwf.ro/campanii/tobee/.
Pierderea polenizatorilor sălbatici este un motiv serios de îngrijorare, spun cercetătorii, deoarece polenizarea făcută de insecte joacă un rol important în structura și funcționarea multor ecosisteme din lume. Acest rol include, dar nu se limitează, la creșterea producției agricole a unei părți substanțiale din culturile utilizate în producția mondială de alimente.
Raportul este realizat de o echipă de cercetători din cadrul Institutului Norvegian pentru Cercetarea Naturii și oferă o perspectivă de ansamblu asupra situației insectelor polenizatoare din România și din Europa, identifică principalele cauze ale declinului acestor specii și măsurile de conservare a polenizatorilor luate în Uniunea Europeană, cât și recomandări pentru Guvernul României pentru a stabili un plan național de conservare.
Starea alarmantă a polenizatorilor în UE și în România
Lista Roșie Europeană a Albinelor arată că 37% dintre speciile de albine au populații în declin, dintre care 9,1% sunt amenințate cu dispariția, iar alte 5,4% dintre speciile de albine sunt considerate aproape de a se califica pentru o categorie amenințată în viitorul apropiat. Datele disponibile în prezent nu sunt suficiente pentru a evalua riscul de dispariție pentru mai mult de jumătate (57%) din toate speciile de albine europene, ceea ce implică faptul că proporția reală a speciilor de albine care sunt în declin sau care se confruntă cu dispariția ar putea fi chiar mai mare, relatează cercetătorii.
România nu are o listă roșie proprie pentru albine, dar Lista Roșie IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) include evaluarea pentru 630 de specii de albine ale căror zone de distribuție includ și teritoriul României. Dintre aceste 630 de specii, o specie este listată ca fiind în pericol critic de dispariție, 18 specii sunt în pericol de dispariție, 12 specii sunt vulnerabile, 20 de specii sunt aproape amenințate.
În cazul fluturilor, 31% din specii au populații în declin și 9% sunt clasificate ca fiind amenințate cu dispariția. În medie, 27% din speciile de fluturi sunt considerate amenințate în cele 24 de țări ale UE care au liste roșii naționale. Un indicator european al fluturilor de pajiști din 16 țări (inclusiv România) arată un declin de 39% al fluturilor de pajiști din 1990 încoace. Conform Listei Roșii Europene a fluturilor, România găzduiește 41% din toate speciile de fluturi din Europa, iar 6% dintre speciile de fluturi cu distribuții care includ țara noastră sunt considerate amenințate la nivel european.
Pe lângă albine și fluturi, și alte insecte polenizatoare se confruntă cu declinul: 27% din speciile de sirfide prezintă un risc ridicat de dispariție în viitorul apropiat.
Ce cauzează declinul polenizatorilor
Abundența insectelor polenizatoare e în scădere din cauza unei interacțiuni complexe între factorii de presiune (n.r. lipsa surselor de hrană, bolile și pesticidele) și procesele biologice (n.r. dispersia și interacțiunile dintre specii) la o scară care variază de la gene la ecosisteme. Cercetătorii subliniază că majoritatea factorilor de stres provin din activitatea umană: pierderea/schimbarea habitatului de hrănire și cuibărit, poluarea (incluzând atât pesticidele chimice – „produse de protecția plantelor”, cât și alți contaminanți din aer/apă/sol), și schimbările climatice.
Agricultura arabilă intensivă, în continuă expansiune, caracterizată prin monoculturi (ex. cereale) pe suprafețe mari sau rotația culturilor insuficientă, duce atât la pierderea habitatelor naturale/necultivate, cât și la o utilizare sporită a insecticidelor și erbicidelor. Albinele sălbatice sunt adesea expuse la amestecuri de pesticide care pot avea efecte mai pronunțate împreună decât individual, iar abordările privind evaluarea riscurilor la albine adesea nu iau în considerare expunerile cauzate de factori de stres multipli.Erbicidele pot atât deteriora, cât și reduce disponibilitatea resurselor florale de care depind albinele. De asemenea, erbicidele pot perturba sau întârzia înflorirea, astfel încât momentul să nu coincidă cu perioada în care albinele au cea mai mare nevoie de hrană pentru reproducere și creșterea puietului.
În privința creșterii animalelor, o densitate mai mare de animale care pășunează scade disponibilitatea resurselor florale pentru albine și deteriorează solul în ecosistemele fragile. Tranziția de la practicile tradiționale de recoltare a fânului la o recoltare mai frecventă în siloz, combinată cu pășunatul mai intens, a dus la pierderi mari de pajiști bogate în plante sălbatice cu flori. Dar și abandonarea agriculturii în România a fost o tendință în creștere, generând efecte negative asupra albinelor, pentru că duce la transformarea pajiștilor în tufișuri și apoi în păduri. În mai multe țări din Europa de Est, abandonul este principalul factor determinant al schimbărilor în compoziția speciilor din pajiștile semi-naturale.
Clima este un alt factor major care determină distribuția speciilor – atât a insectelor polenizatoare, cât și a vegetației cu flori care reprezintă hrana lor. Schimbările climatice sunt un factor important de creștere a riscului de dispariție, iar bondarii europeni pot fi deosebit de sensibili la încălzirea climei. Cercetătorii au constatat că majoritatea speciilor vor înregistra scăderi moderate sau puternice ale dimensiunii zonelor lor adecvate din punct de vedere climatic până în 2050. De aceea, există o mare probabilitate ca aceste specii să se confrunte cu dispariția în următorul secol.
Ce poate și trebuie să facă România pentru a conserva polenizatorii
Soluții există pentru a preveni dezastrul ecologic, social și economic spre care ne îndreptăm, așa cum arată exemple din Franța, Irlanda, Olanda, Polonia, Spania etc. ce și-au construit și implementează propriile strategii de intervenție. Cercetarea face un apel clar către decidenții din România și recomandă adoptarea unei strategii naționale privind polenizatorii, cu obiective concrete asociate măsurilor pe care își propune să le pună în aplicare și un plan de monitorizare și evaluare a progreselor înregistrate. O astfel de strategie ar trebui să fie construită în jurul a trei obiective principale, inspirate din Noul Pact pentru Polenizatori al UE (2023):
- Îmbunătățirea cunoștințelor despre declinul polenizatorilor și facilitarea schimbului de informații — Un sistem de monitorizare a polenizatorilor este un element esențial al oricărei strategii menite să prevină pierderea insectelor polenizatoare și a funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc. Datele solide privind starea și tendințele polenizatorilor reprezintă o condiție prealabilă indispensabilă pentru acțiuni de conservare eficiente. O strategie națională ar trebui să urmărească crearea și consolidarea unei comunități de cercetare românești care să urmărească întrebări de cercetare privind albinele și alte insecte polenizatoare, cu accent pe colaborarea internațională.
- Implementarea de măsuri pentru a aborda cauzele declinului — O strategie națională ar trebui să prevadă acțiuni pentru îmbunătățirea condițiilor pentru polenizatori. În peisajele agricole, măsurile ar trebui să plece de la managementul integrat al dăunătorilor și pot include crearea și menținerea unor zone de vegetație necultivată, cum ar fi marginile câmpurilor cu perioade de înflorire prelungite; plantarea și menținerea gardurilor vii, a copacilor și a tufișurilor care oferă flori, habitat de cuibărit și hibernare; gestionarea pajiștilor pentru a crește abundența florilor; sprijinirea sistemelor agricole diversificate și a rotației culturilor; sprijinirea agriculturii ecologice.
- Mobilizarea/implicarea societății, promovarea cooperării și planificării integrate — Activitățile trebuie să vizeze și zonele și populațiile urbane, prin includerea nevoilor polenizatorilor în standardele privind gestionarea spațiilor verzi, inițiative comunitare și programe școlare pentru bunăstarea polenizatorilor. Parteneriatele între sectorul public și cel privat reprezintă, de asemenea, modalități excelente de creștere a implicării civice în protejarea insectelor polenizatoare: implicarea magazinelor de bricolaj și grădinărit, a gestionarilor ariilor naturale protejate, a companiilor de apă și celor din domeniul alimentar, a asociațiilor apicole, etc.
Autorii raportului subliniază și că România are o relație tensionată cu utilizarea pesticidelor și, în special, cu neonicotinoidele, ce pot afecta activitatea neurologică a insectelor polenizatoare. În februarie 2020, Comisia a transmis Lituaniei și României să nu mai acorde autorizații pentru acele utilizări de neonicotinoide în care Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a identificat alternative disponibile (ex. rapița). Luând în considerare și decizia Curții de Justiție din ianuarie 2023, în care a clarificat ilegalitatea acordării de derogări pentru folosirea neonicotinoidelor, elementele strategiei pentru polenizatori ar putea lua în considerare această situație drept context pentru acțiuni specifice.
Erik Stange, unul dintre autorii raportului, spune că:
Insectele polenizatoare sunt expuse la mai multe amenințări grave și este extrem de important ca țări precum România să dezvolte și să implementeze strategii naționale pentru a aborda această problemă. Există mai multe lucruri ce pot fi făcute pentru a face viața mai ușoară pentru polenizatori. Multe dintre aceste măsuri trebuie să se întâmple la nivel național și regional, de exemplu, prin schimbări de politici care pot opri pierderea habitatelor lor sau pot reduce daunele cauzate de pesticidele folosite în agricultură. Dar grupurile și cetățenii pot, de asemenea, să ajute, de exemplu prin plantarea în grădinile proprii a unor plante prietenoase cu insectele. Habitatul ideal conține o mare varietate de plante cu flori native. Permițând ca aceste plante să crească în fâșii de-a lungul câmpurilor, curților, în parcuri și pe marginea drumurilor poate contribui în mod important la conservarea acestor specii extrem de importante
Note:
- WWF România derulează proiectul BeeActive – Mobilizarea cetățenilor pentru conservarea albinelor și a altor polenizatori din România. Prin intermediul proiectului BeeActive, ne dorim să îmbunătățim legislația din România, cu implicarea tuturor factorilor de interes. Invităm astfel experții, studenții, jurnaliștii, ONG-urile sau antreprenorii preocupați de această tematică și care vor să se implice în demersul nostru să completeze formularul de înscriere de pe site.
- Proiectul este derulat în parteneriat cu Institutul Norvegian pentru Cercetarea Naturii (NINA), cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
- Petiția publică „To Bee or Not To Bee” este susținută și de Eco Ruralis – Asociația Tăranilor și Tărăncilor din România și de Federația Asociațiilor Apicole din România ROMAPIS, și se află aici: https://wwf.ro/campanii/tobee/.
- Raportul de cercetare realizat de Institutul NINA, Establishing a national pollinator action plan for Romania. Justifications and suggestions for establishing measures to support pollinator conservation, se poate citi integral aici: https://brage.nina.no/nina-xmlui/handle/11250/3084506.