Mult așteptatul plan de reforme conceput prin Strategia Națională pentru Păduri 2030 (SNP30) riscă să devină o simplă maculatură. SNP30 este aruncată în derizoriu prin publicarea noilor proiecte de ordin de ministru pentru aprobarea normelor silvice, care contravin acestei noi viziuni strategice asumate.
22 august 2022. În Aula Universității Transilvania din Brașov se lansează în consultare publică Strategia Națională pentru Păduri. Este primul document strategic pentru silvicultură, dezvoltat într-un proces participativ și transparent sub coordonarea mediului academic, care întrunește principiile directoare, obiectivele strategice și direcțiile de acțiune care să remodeleze politicile forestiere din România. După doi ani de dezbateri a fost trasat practic firul roșu al reformelor, în acord cu documentele strategice de referință pentru sectorul forestier la nivel comunitar, fir roșu cu termene clare pe care să-l urmeze autoritățile pas cu pas în procesul legislativ. Declarativ, aceasta a fost și concluzia autorităților la capitolul pași de urmat, însă proiectele de acte normative la care ne referim contrazic total această rezoluție.
≡ Proiecte legislative promovate în contrasens de aceeași autoritate competentă pentru silvicultură
Departe însă de ecoul acestui eveniment și fără să se bucure de o publicitate proactivă din partea autorităților, exact în aceeași zi, pe website-ul ministerului apar în consultare publica, la pachet (N.B. sub titulatura derutantă: “norme de împădurire și reîmpădurire”), alte cateva proiecte de OM pentru modificarea celor mai importante norme silvice privind gospodărirea pădurilor (incluzând aici normele și asa-zisele “ghiduri” pentru amenajarea pădurilor, îngrijirea și conducerea arboretelor, alegerea și aplicarea tratamentelor, etc.). Problema de baza este faptul ca aceste proiecte de modificare a normelor silvice vin practic în contradicție cu prevederile SNP30 (de altfel, nici nu aveau cum să fie aliniate de vreme ce SNP30 este abia acum în procedură de aprobare). Mai mult, “se pune carul înaintea boilor” prin faptul ca nu este urmată tehnica legislativă firească, acest pachet de normele silvice fiind înaintat spre aprobare pe repede înainte, în mod anacronic, înainte ca principiile SNP30 să fie transpune în Codul Silvic.
Strategia Națională pentru Păduri aflata în dezbatere publica apare astfel ca o simpla maculatură, creată eventual doar pentru îndeplinirea formală a jaloanelor asumate prin PNRR, iar procesul participativ desfășurat pentru dezvoltarea ei, poate fi perceput astfel doar ca o mimare a unui exercițiu de transparență care să servească drept paravan pentru proiectele din sertarele ministerului (a se vedea obiectivele proiectului SIPOCA 395).
≡ Impactul incoerenței și a lipsei de claritate din hățișul PNRR
Acest demers este justificat prin planificarea livrabilelor în PNRR, unde prevederile legate de termenul limită pentru revizuirea normelor sunt contradictorii (e.g. Cap. B1 Descrierea reformelor și investițiilor pentru sprijin financiar nerambursabil /pag. 28 / unde este precizat în mod clar că termenul limita este septembrie 2023 iar ulterior la Cap. B2 Jaloane, ținte, indicatori și calendarul de monitorizare și implementare aplicabile sprijinului financiar nerambursabil /pag. 33/ este precizat ca termen de livrare anul 2022, trimestrul 3). Chiar și așa, termenul limită se referă la adoptarea normele silvice privind “împădurirea și reîmpădurirea prevăzute în Strategia Naţională Forestieră 2020-2030”, a căror revizuire s-ar justifica doar pentru a facilita implementarea programului de împăduriri, prin care se dorește plantarea a peste 56.700 de hectare de pădure, precum și cel puțin 3150000 m2 suprafețe noi de păduri urbane.
≡ Riscuri majore pentru silvicultura din România:
- Dintr-o posibilă greșeală de redactare (care ar trebui să poată fi ușor de remediat printr-un dialog cu responsabilii PNRR din partea CE), sau în mod deliberat, cu intenția de a asuma un pachet de norme dezvoltat printr-un alt proiect independent de prevederile SNP30, se riscă demolarea încrederii că autoritatea competentă care răspunde de silvicultură are capacitatea și dorește să aplice într-adevăr reformele necesare pentru sectorul forestier (N.B. reforme asupra cărora este deja un larg consens).
- Dincolo de această neîncredere și lipsă de predictibilitate, se pun sub semnul întrebării și cele mai bune practici din silvicultura românească. De notat că prevederi esențiale ale actualelor norme silvice, (aplicate cu continuitate vreme de peste un secol și care au contribuit decisiv la formarea actualului fond forestier național deosebit de valoros), sunt transferate “in bloc”, fără deosebire, într-o anexă sub titulatura de “Ghiduri”. Se induce astfel idea ca ar putea deveni voluntare în ansamblul lor, fără să fie clar stabilite obligațiile de rezultat privitoare la asigurarea serviciilor ecosistemice minimale și fără ca mecanismele financiare de stimulare și sustinere să fie încă aplicabile pentru serviciile ecosistemice adiționale.
- Aprobarea acestor norme tehnice cu caracter tranzitoriu, cu intenția /speranța că într-un an sau poate doi, se va adopta un nou set de norme mai bune, care să fie aliniate cu prevederile SNP30, va conduce la un haos în administrarea pădurilor. Planificarea managementului forestier se face pe cicluri lungi care depășesc adesea o sută de ani, astfel că revizuirea amenajamentelor silvice din doi în doi ani înseamnă să aruncăm în derizoriu însăși esența silviculturii. Mai mult, toate costurile acestor “balbe”, vor fi plătite tot de pădure, prin lemnul și resursele pe care le oferă.
≡ Principalele solicitări ale WWF România referitoare la noile proiecte de ordin de ministru pentru aprobarea normelor silvice:
- Limitarea amendamentelor tehnice strict pentru normele silvice de împădurire, astfel încât să se susțină planul de împădurire asumat prin PNRR.
- Urmarea cu prioritate a reformelor și termenelor limită concepute și asumate prin Strategia Națională pentru Păduri 2030.
- Nu în ultimul rând, în considerarea importanței pe care proiectele de acte normative propuse o au pentru silvicultură și în egală măsură pentru toți factorii interesați, ne exprimăm în sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată, pentru organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectele de acte normative;
≡ Susținem adoptarea și implementarea reformelor enunțate prin Strategia Națională pentru Păduri
Zeci de ani, România nu a avut o viziune și un consens cât mai larg cu privire la principiile de dezvoltare ale politicilor forestiere naționale și silvicultură a ajuns într-o situație controversată tocmai pentru că s-au jalonat în permanență interesele de moment. In acest context, WWF România a susținut reformele ce se regasesc acum formulate prin această Strategie Națională pentru Păduri cu speranța că, o dată asumate, vor coincide cu agenda autorităților competente, astfel încât să nu rămână doar un deziderat frumos. Suntem determinați și în continuare să sprijinim implementarea acestui plan de reforme astfel încât acestea să devină realitate.