Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari importatori de produse care generează despăduriri în zonele tropicale și emisii de dioxid de carbon, fiind depășită doar de China, arată un raport al WWF. În numai 12 ani, importurile UE au dus la dispariția 3,5 milioane de hectare de păduri și au emis 1,8 milioane de tone de dioxid de carbon. Acesta este echivalentul a 40% dintre emisiile totale anuale ale UE. România are o contribuție redusă în acest proces, situându-se la coada clasamentului european.
În primăvara aceasta, Comisia Europeană va propune schimbarea legislației referitoare la despăduriri și, de aceea, raportul subliniază nevoia urgentă ca legea să abordeze problema amprentei pe care consumul țărilor din UE o are asupra pădurilor și a altor ecosisteme ale planetei, precum pajiștile și zonele umede.
Pe baza datelor și a informațiilor adunate de Stockholm Environment Institute (SEI) cu ajutorul inițiativei pentru transparență Trase, raportul ne ajută să aruncăm o privire în spatele cortinei comerțului UE și asupra efectului pe care acesta îl are asupra despăduririlor și a distrugerii ecosistemelor.
„Despăduririle și conversia ecosistemelor aprofundează criza climatică și a biodiversității în întreaga lume, distrugând surse de venit și amenințându-ne sănătatea. UE este acum o parte a problemei, dar ar putea deveni o parte a soluției dacă avem legislația potrivită. Comisia Europeană trebuie să folosească informațiile pe care le prezentăm și să propună un pachet legislativ puternic și eficient, care să abordeze integrat problema amprentei produse de UE. Această lege trebuie să interzică oricărui produs care a contribuit la distrugerea naturii – „legal” sau ilegal – sau a încălcat drepturile omului să intre în piețele UE. Trebuie să impună mult mai mult decât măsuri voluntare și să le dea companiilor reguli clare și acționabile.” – Anke Schulmeister-Oldenhove, senior forest policy officer la biroul de politici europene al WWF și unul dintre autorii principali ai raportului
Despăduririle generate de importurile din fiecare țară UE (despăduriri medii în ha per capita / per capita în m2 per an)
Principalele idei din raport:
- Uniunea Europeană este al doilea mare importator de produse care generează despăduriri după China. În 2017, UE a fost responsabilă pentru 16% din despăduririle asociate comerțului internațional, corespunzător a 203.000 de hectare și 116 milioane de tone de CO₂. UE a fost depășită de China (24%) și urmată de India (9%), SUA (7%) și Japonia (5%).
- Între 2005-2017, produsele importate în UE care au generat cele mai mari despăduriri în zonele tropicale au fost soia, uleiul de palmier și carnea de vită, urmate de produsele din lemn, cacao și cafeaua.
- În această perioadă, cele mai mari economii ale UE – Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Olanda, Franța, Belgia și Polonia – au fost responsabile pentru 80% din aceste despăduriri deoarece au folosit și consumat produse riscante pentru păduri.
- Cererea UE pentru aceste produse duce la distrugerea și altor ecosisteme non-forestiere, precum pajiștile și zonele umede. Raportul arată legături clare între consumul UE, în special de soia și carne de vită, și conversia pajiștilor, cum este cazul hotspoturilor Cerrado în Brazilia și Chaco în Argentina și Paraguay.
WWF monitorizează situația îndeaproape. Este esențial ca noua legislație a Uniunii Europene să se asigure că produsele sau mărfurile care au contribuit (sau riscă să contribuie) la despăduriri și/sau la conversii nu pătrund pe piețele europene. De asemenea, legea trebuie să se asigure că drepturile omului sunt respectate și să introducă cerințe obligatorii de due diligence atât pentru companii, cât și pentru sectorul financiar, astfel încât să asigure trasabilitatea mărfurilor și transparența lanțului de aprovizionare. În paralel, este esențial ca UE să colaboreze mai intens cu țările producătoare pentru a susține eforturile globale de a opri despăduririle, distrugerea naturii și violarea drepturilor omului.
Solicitările WWF legate de legislația despre despăduriri:
- Produsele și mărfurile plasate pe piața UE să fie sustenabile în loc să fie doar considerate „legale” potrivit țării lor de origine.
- Domeniul de aplicare al legislației UE să includă, pe lângă despăduriri și degradarea pădurilor naturale, și conversia și degradarea ecosistemelor naturale.
- Pe baza unor criterii obiective și științifice, noua legislație să se refere la mărfurile și produsele care riscă să fie legate de conversia sau degradarea pădurilor naturale și a ecosistemelor.
- Nicio încălcare a drepturilor omului să nu fie legată de recoltarea sau producția de mărfuri introduse pe piața UE.
- Să fie introduse cerințe obligatorii pentru companii și sectorul financiar pentru a asigura diligența, trasabilitatea mărfurilor și transparența lanțului de aprovizionare.
- Să fie stabilite definiții clare pentru termenii și conceptele relevante utilizate în legislație.
- Legislația să fie implementată și aplicată cu strictețe în toate statele membre ale UE, cu sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive.
- Să fie introduse măsuri suplimentare complementare care să adreseze distrugerea și degradarea pădurilor naturale și a altor ecosisteme naturale.
Context:
În 2020, prin intermediul campaniei #Together4Forests, susținută de mai mult de 160 de ONG-uri, aproape 1,2 milioane de oameni s-au alăturat consultărilor publice ale UE în legătură cu despăduririle pentru a solicita o legislație puternică și ambițioasă, care să combată amprenta UE asupra pădurilor și a altor ecosisteme. Este cea mai amplă participare a cetățenilor legată de un subiect despre mediul înconjurător din istoria UE. Mingea se află în acest moment în terenul instituțiilor europene, care sunt așteptate să creeze legea solicitată.