Pe 30 iulie 2026, marcăm Ziua Suprasolicitării Planetei/Earth Overshoot Day. De la 1 ianuarie până la 30 iulie, omenirea a utilizat resursele naturale pe care ecosistemele planetei le pot produce într-un an întreg, conform celor mai recente calcule ale Global Footprint Network. Cu alte cuvinte, în 7 luni, omenirea a consumat ceea ce Pământul reînnoiește în 12 luni.
În prezent, consumăm resurse naturale cu 80% mai rapid decât ecosistemele planetei noastre pot să le refacă, ceea ce echivalează cu utilizarea a 1,8 planete Pământ. Această supraexploatare se face prin epuizarea capitalului natural, punând în pericol securitatea resurselor pe termen lung. Rezultatele sunt deja vizibile: defrișări masive, eroziunea solului, pierderea biodiversității și creșterea concentrațiilor de CO₂ în atmosferă, care contribuie la fenomene meteorologice extreme și scăderea producției alimentare.
Ziua Suprasolicitării Planetei se calculează pe baza celor mai recente date din Raportul Național privind Amprenta Ecologică și Biocapacitatea (ediția 2026), care includ date complete până în 2023, precum și estimări pentru anii 2024 și 2025, realizate pe baza informațiilor parțiale și a extrapolărilor disponibile. Datele utilizate pentru calculul Amprentei Ecologice și al biocapacității provin de la agenții ale ONU și organizații partenere. Deoarece aceste baze de date sunt actualizate periodic, și rezultatele din anii anteriori pot fi revizuite.
În acest an, cea mai importantă modificare a fost revizuirea în sens pozitiv a capacității oceanelor de a absorbi dioxidul de carbon. Împreună cu alte ajustări de mai mică amploare, această actualizare a mutat estimarea Zilei Suprasolicitării Planetei cu opt zile mai târziu față de calculul realizat în 2025. Este important de subliniat că această schimbare reflectă actualizarea datelor, nu o reducere reală a presiunii pe care o exercităm asupra planetei.
În același timp, tendințele din lumea reală au mers în direcția opusă. În ultimul an, diferența dintre amprenta ecologică a umanității și biocapacitatea Pământului s-a mărit, ceea ce ar fi dus, de unul singur, la devansarea Zilei Suprasolicitării Planetei cu două zile.
Combinând cele două efecte – opt zile câștigate ca urmare a actualizării datelor și două zile pierdute din cauza creșterii consumului real de resurse – rezultatul final este că, în 2026, Ziua Suprasolicitării Planetei cade cu șase zile mai târziu decât în 2025, respectiv pe 30 iulie.
Cu toate acestea, această dată mai târzie nu înseamnă că situația s-a îmbunătățit. Dimpotrivă, 2026 marchează cel mai ridicat nivel de depășire a limitelor ecologice înregistrat vreodată, iar decalajul dintre consumul uman și capacitatea Pământului de a se regenera continuă să crească.
Graficul de mai jos ilustrează evoluția Zilei Suprasolocitării Planetei, recalculată pe baza celor mai recente date incluse în ediția 2026.
Figura 1. Evoluția Zilei Suprasolicitării Planetei (Earth Overshoot Day). Graficul ilustrează depășirea resurselor la nivel global începând din 1973 și arată cum aceasta s-a extins treptat, ajungând ca, în 2026, să acopere peste cinci luni din an. Zona colorată în portocaliu reprezintă datoria ecologică acumulată ca urmare a depășirii anuale a capacității Pământului de a regenera resursele consumate. Această datorie continuă să crească în fiecare an, pe măsură ce se adaugă noi deficite ecologice. © Global Footprint Network – www.overshootday.org
În ultimul deceniu, Ziua Suprasolicitării Planetei (Earth Overshoot Day) s-a menținut relativ constantă în calendar, însă continuă să vină foarte devreme, înainte de încheierea primelor șapte luni ale anului. Asta înseamnă că, pentru tot restul anului, omenirea consumă mai multe resurse decât poate planeta să regenereze, folosind din „capitalul natural” și degradând tot mai mult ecosistemele.
Chiar dacă data nu se schimbă semnificativ de la un an la altul, presiunea asupra planetei continuă să crească. Impactul depășirii se acumulează în timp, iar efectele asupra naturii devin tot mai greu de recuperat.
De când omenirea a intrat în suprasolicitare ecologică, la începutul anilor 1970, deficitul anual s-a transformat într-o datorie ecologică tot mai mare. Astăzi, această datorie este echivalentă cu 20,6 ani din capacitatea biologică anuală a Pământului. Cu alte cuvinte, dacă efectele suprasolicitării ar putea fi complet reversibile, ar fi nevoie de 20,6 ani în care planeta să își folosească întreaga capacitate de regenerare doar pentru a reface echilibrul pierdut. În realitate însă, este puțin probabil ca întreaga datorie ecologică acumulată să mai poată fi recuperată.
Dacă vom continua să consumăm resurse în același ritm, în fiecare an vom acumula o datorie ecologică suplimentară echivalentă cu aproape trei sferturi din capacitatea anuală de regenerare a Pământului.
Unul dintre cele mai clare efecte ale suprasolicitării planetei este creșterea concentrației de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră din atmosferă. Potrivit estimărilor NOAA, de la începutul suprasolicitării ecologice globale, în 1972, concentrația gazelor cu efect de seră a crescut de la 367 ppm (părți per milion, echivalent CO₂) la 547 ppm în 2026, reflectând impactul cumulativ al consumului excesiv de resurse asupra climei și ecosistemelor.
Barbara Bendadi, Director de Conservare al WWF – România (Fondul Mondial pentru Natură), subliniază: „Trăim ca și cum am avea la dispoziție aproape două planete, deși avem doar una. În fiecare an în care depășim capacitatea Pământului de a se regenera, reducem reziliența ecosistemelor de care depind economia, sănătatea și siguranța noastră. Ziua Suprasolicitării Planetei nu este doar un indicator de mediu, ci un indicator al riscurilor pe care le transferăm către viitor. Alegerea este clară: putem continua să consumăm capitalul natural al planetei sau putem investi acum în soluții care protejează natura și asigură prosperitate pe termen lung. WWF susține această a doua cale și consideră că timpul pentru acțiune este acum.”
Earth Overshoot Day nu are o zi fixă, se calculează împărțind biocapacitatea planetei (cantitatea de resurse ecologice pe care Pământul este capabil să genereze în acel an), la amprenta ecologică a umanității (cererea umanității pentru acel an) și înmulțind cu 365, numărul de zile dintr-un an.
Amprenta ecologică a fiecărui oraș sau stat poate fi comparată cu biocapacitatea sa. Dacă cererea unei populații pentru bunuri ecologice (de exemplu pescuitul excesiv) depășește oferta, regiunea respectivă are un deficit ecologic. O regiune în deficit ecologic satisface cererea importând, lichidând propriile active ecologice sau emițând dioxid de carbon în atmosferă. La nivel global, deficitul ecologic și depășirea sunt aceleași, deoarece nu există un import net de resurse către planetă.
Obiectivele globale ale WWF (Fondul Mondial pentru Natură) pentru 2050 sunt zero pierdere a habitatelor naturale, înjumătățirea amprentei ecologice a producției și a consumului și zero extincții ale speciilor cauzate de om. Odată cu intensificarea fenomenelor meteorologice extreme și continuarea conflictelor militare din lume, considerăm că este important să securizăm resursele planetei pentru a putea susține prosperitatea economică pe termen lung. Aceste obiective se vor traduce în beneficii directe pentru oameni, cum ar fi stabilitatea climei, hrană sănătoasă, apă potabilă și o mai bună calitate a vieții.
Prin urmare, Ziua Suprasolicitării Planetei este un apel la răspunsuri proactive pentru a împiedica dezastrul prin decizii bune. Este alegerea noastră acum.
Contact pentru media:
Simona Manea, Manager Comunicare WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], 0758.90.55.55
WWF România – Fondul Mondial pentru Natură este una dintre cele mai importante organizații specializate în conservarea mediului, și acționează pentru reducerea efectelor schimbărilor climatice. În ultimii ani, WWF Romania s-a implicat în acțiuni de cercetare și de policy pentru atenuarea schimbărilor climatice în România, oferind analize și propunând soluții pe teme referitoare la decarbonizarea mixului energetic național, hidroenergie, biomasa forestieră, hidrogen, eficiența energetică sau sărăcia energetică și prin advocacy față de companii pentru a reduce amprenta de carbon.
Zonele de conservare prioritare ale organizației sunt: Maramureș, Transilvania, Sud Vestul Carpaților, Apuseni, Lunca și Delta Dunării. WWF România face parte din rețeaua WWF, existentă de peste 60 de ani, în peste 100 de țări, pe 6 continente.
Mai multe informații pe wwf.ro.