Mara Coman foto copyright: Alex Gâlmeanu

Mara Coman: „Ideea de second hand nu era deloc aspiraţională, dar acum îi spunem moda circulară sau moda sustenabilă și e ok”

Mara Coman, Editor In Chief la Harper’s Bazaar, ne povestește într-un interviu #acționezpentrunatură despre cum a învățat să prețuiască resursele naturale și cum le învață pe fetițele ei să se raporteze la natură.

1. De ce este importantă pentru tine natura?

Pentru că altfel n-am putea să trăim. Sau, dacă am putea, ar fi ca într-un scenariu de film SF, dar nici nu vreau să mă gândesc la asta; n-ar fi un film care să-mi placă. Și oricum mi se pare că trăim într-un film SF deja.

2. Unde sau când s-a întâmplat momentul de revelație în care te-ai hotărât să schimbi ceva?

Nu știu dacă pot să pun degetul pe un anume moment. Primele lucruri diferite le-am văzut mergând în vizită la prietena mea, întâi în Danemarca. În casă erau coșuri de gunoi separate, pentru colectare selectivă, la fel și pubelele din fața blocurilor. Se întâmpla cu mulți ani în urmă și știu că prietena mea mă tot făcea atentă ce și unde să arunc. Tot de la ea am aflat că majoritatea apartamentelor din țările nordice nu aveau cadă, ci doar duș – o măsură pentru a economisi apa. Cred că astea sunt primele mele amintiri despre colectare selectivă și despre folosirea resurselor fără să fac risipă.

3. Ce te-a motivat să faci o schimbare și ce te motivează să te ții de schimbarea aceasta?

Am două fetițe și mi-aș dori să nu trăiască într-o lume foarte poluată. Apoi, în jurul meu am oameni cărora le pasă de planetă și care colectează selectiv acasă, folosesc mai puțin plastic sau refolosesc și repară obiectele care se pretează la asta. Dar și oameni care fac campanii pe acest subiect și care comunică astfel de proiecte. E greu să nu fii „contaminat” când stai printre ei. Apoi, mai multe schimbări au venit și când mi-a fost mai ușor să colectez: în capătul străzii pe care locuiesc sunt de ceva vreme pubele pentru colectare selectivă. Dacă acum ceva timp mă întrebam în ce aș putea să pun fructele de la supermarket, acum există săculeți reutilizabili. Sunt doar niște exemple.

4. Cum crezi că s-ar schimba lumea dacă ar fi mai mulți ca tine, care vor acționa spre protejarea naturii?

Mi-ar plăcea să-ți spun că totul va fi minunat, dar, sincer, nu am nici cea mai vagă idee. Matematic vorbind, știu sigur că atunci când un om își schimbă obiceiurile și are mai multă grijă de mediu – de la colectare selectivă, până la mai puține drumuri cu mașina personală sau mai puțină mâncare aruncată –, se schimbă ceva în bine. Când doi oameni fac asta, impactul este dublu. Când o sută de oameni fac asta, impactul e de o sută de ori mai mare. Pe de altă parte, nu sunt în cea mai optimistă zi a mea; în mijlocul acestei pandemii, solidaritatea ne-ar fi ajutat foarte mult. Și, din câte observ, picăm rușinos acest test al solidarității.

5. Cum crezi că ar putea contribui și alții la acest efort de protejare a naturii?

Primul pas e să ne gândim la asta. Să fim conștienți de ambalajul aruncat pe marginea drumului și, când o să fim conștienți de aceste gesturi, o să găsim și coșul de gunoi. Poate chiar o să fim atenți și la ce culoare are, ca să-l punem în locul corect și acel ambalaj să poată fi reciclat.

6. Concret, la nivel personal ce ar trebui să facă fiecare pentru a se simți o schimbare?

Ne trebuie un studiu serios ca să aflăm așa ceva. Ar fi chiar interesant să știm.

7. Tu ce faci concret pentru a conserva bunurile oferite de natură? Îți e greu sau te-ai obișnuit și acum și se pare ușor?

Sunt atentă și la eforturile de sustenabilitate pe care le fac unele branduri și prefer să le cumpăr pe cele care investesc în zona asta. E felul meu de a ajuta și de a mulțumi celor care dau ceva înapoi planetei. Apoi, cum am spus mai sus, încerc să colectez selectiv și să mă informez. Am aflat, de exemplu, că ambalajele trebuie să fie curate. M-am obișnuit să clătesc sticlele înainte să le pun în locul destinat lor. Mă deranjează teribil să arunc mâncarea, așa că încerc să nu cumpăr prea mult sau să inventez diverse gustări cu ce rămâne de la masa precedentă. Cred în acest principiu al refolosirii; cumpăr uneori haine care au mai fost purtate și tocmai am pus deoparte o geantă pe care vreau să o duc la reparat. Știu sigur că acum câțiva ani nici prin cap nu mi-ar fi trecut să fac așa ceva: tot ce-mi cumpăram trebuia să fie nou. Ideea de second hand nu era deloc aspirațională; dar acum îi spunem modă circulară sau modă sustenabilă și e OK. Adevărul e că n-am fost crescută în spiritul ăsta, iată și motivul pentru care unele lucruri nu au venit natural. Motiv pentru care încerc să le învăț toate astea pe fetițele mele, iar ele le preiau din zbor, fără vreun efort.

Scroll to Top