O pășune cu arbori nu este un teren neîngrijit. Poate fi un peisaj cultural în care pastoritul, vegetația lemnoasă și biodiversitatea se susțin reciproc. Gestionarea adecvată poate contribui la bunăstarea animalelor, la conservarea naturii la creșterea producției dar și a rezilienței fermelor în fața secetei și a temperaturilor extreme.
Ce sunt sistemele agro-silvo-pastorale?
Sistemele agro-silvo-pastorale sunt forme de utilizare a terenurilor în care pășunatul, arborii și alte elemente de vegetație lemnoasă sunt gestionate integrat, astfel încât să susțină atât activitățile pastorale, cât și funcțiile ecologice ale peisajului.
Aceste sisteme nu încurajează înlocuirea pajiștilor cu păduri. Ele urmăresc menținerea unui echilibru între utilizarea agricolă a terenurilor și conservarea elementelor naturale care contribuie la funcționarea acestora.
Pajiștea și peisajul agro-silvo-pastoral
Pajiștea este componenta dominată de vegetația ierboasă, folosită pentru pășunat sau cosit. Peisajul agro-silvo-pastoral include această componenta, dar și arborii, gardurile vii, pâlcurile de vegetație și alte elemente naturale care funcționează împreună cu pajiștea.
În astfel de peisaje, componentele agricole și cele naturale se completează reciproc și contribuie la menținerea unor habitate valoroase pentru numeroase specii.
De ce contează?
Arborii și alte elemente de vegetație lemnoasă pot oferi umbră și adăpost, o producție diversificată de hranăpentru animale, pot contribui la protecția solului și la menținerea umidității și pot susține funcționarea ecosistemelor locale.
Pajiștile furnizează resurse furajere și adăpostesc habitate importante pentru biodiversitate.
Gestionate corespunzător, aceste componente pot contribui simultan la desfășurarea activităților pastorale, la conservarea biodiversității și la creșterea rezilienței peisajelor rurale.
Nu există însă o rețetă unică aplicabilă tuturor terenurilor. Soluțiile trebuie adaptate condițiilor locale, astfel încât vegetația lemnoasă să rămână funcțională, iar pajiștile să își păstreze rolul pastoral.
Ce propunem?
- Adoptarea normelor privind terenurile cu folosință agrosilvică. Reguli clare pentru terenurile cu folosință agrosilvică
Operaționalizarea prevederilor art. 3 din Codul silvic prin elaborarea normelor privind gestionarea vegetației forestiere de pe terenurile cu folosință agrosilvică și clarificarea modului în care sunt recunoscute și gestionate sistemele agro-silvo-pastorale.
- Identificarea, cartarea și monitorizarea sistemelor agro-silvo-pastorale
Pentru a putea fi sprijinite și integrate în politici publice, aceste sisteme trebuie identificate și evidențiate corect în teren și în bazele de date administrative.
- Integrarea în mecanismele de finanțare și sprijin public
Adaptarea mecanismelor de sprijin astfel încât acestea să reflecte contribuția sistemelor agro-silvo-pastorale la activitatea pastorală, bunăstarea animalelor, biodiversitate și reziliență climatică.
- Conservarea arborilor, a apei și a altor elemente care susțin funcționarea peisajului
Arborii, gardurile vii, pâlcurile de vegetație și sursele sigure de apă contribuie la funcționarea și reziliența sistemelor pastorale atunci când sunt gestionate adecvat..
- Susținerea păstoritului durabil și a comunităților pastorale
Păstoritul contribuie la menținerea unor peisaje cu valoare naturală ridicată și a unor practici tradiționale importante. Sunt necesare măsuri care să sprijine continuarea și adaptarea acestei activități la provocările actuale, inclusiv investiții în acces adecvat, adăposturi pastorale, energie autonomă, facilități pentru igienă și odihnă, comunicații și sisteme de intervenție care să crească siguranța oamenilor și a animalelor.
De ce discutăm acum?
Adoptarea noului Cod silvic, care introduce categoria terenurilor cu folosință agrosilvică, implementarea Politicii Agricole Comune, aplicarea Regulamentului european privind restaurarea naturii și pregătirea viitoarelor mecanisme de finanțare creează o oportunitate pentru clarificarea modului în care aceste sisteme sunt recunoscute, gestionate și susținute.
În același timp, provocările generate de schimbările climatice și de presiunile asupra sectorului pastoral evidențiază necesitatea unor soluții pe termen lung pentru ferme și comunități rurale.
Soluții construite împreună cu fermierii
WWF-România propune un dialog cu fermierii, cercetătorii și autoritățile pentru dezvoltarea unor reguli clare și măsuri aplicabile în practică. Obiectivul este susținerea simultană a activităților pastorale, a bunăstării animalelor, a conservării biodiversității și a rezilienței climatice.
Aceste măsuri nu înlocuiesc biosecuritatea și controlul bolilor infecțioase. Ele contribuie la reziliența fermelor pe termen lung.
Ce nu propunem
Sistemele agro-silvo-pastorale nu reprezintă o soluție directă la bolile infecțioase și nu înlocuiesc măsurile de biosecuritate, supravegherea sanitar-veterinară, trasabilitatea sau controlul circulației animalelor.
De asemenea, propunerile nu urmăresc împădurirea pajiștilor și nu promovează o densitate unică de arbori. Gestionarea trebuie adaptată condițiilor locale și menținerii funcției pastorale a terenurilor.