Deși WWF România și alte ONG-uri din domeniu au atras atenția recent că Legea nu trebuie să prevadă extinderea intervențiilor în extravilan și nu trebuie votată până când nu se modifică și îmbunătățește OUG 81/2021, în urma unui dialog transparent cu toate părțile interesate, aceasta a fost adoptată fără a se lua în considerare argumentele prezentate.
Așa cum am subliniat în mai multe rânduri, forma votată a proiectului de lege pentru aprobarea OUG 81/2021, privind intervenția de urgență în cazul atacurilor urșilor, nu include soluții reale și integrate pe termen lung. În forma votată de Parlament, OUG 81/2021 nu garantează că numărul și magnitudinea conflictelor cu urșii vor scădea. Uciderea exemplarelor problemă de urs prin împușcare poate fi o soluție eficientă pe termen scurt, la nivel local, dar trebuie obligatoriu completată și cu acțiuni eficiente care să prevină urșii să se obișnuiască cu oamenii.
Ordonanța de Urgență 81/2021 adoptată pe data de 21 iulie 2021 de către Guvernul României pentru intervenția de urgență în cazul atacurilor urșilor ridică multe semne de întrebare și probleme legate atât de fundamentarea ei, cât mai ales de lanțul decizional și de riscurile pe care le pot ridica intervențiile în intravilan pentru populația locală. Fundamentarea OUG nu se bazează pe date și statistici robuste și nu include punctul de vedere al experților în conservarea speciei.
Legea de adoptare a OUG 81/2021 se referea, inițial, strict la intervențiile în intravilan, însă în forma finală votată intervențiile au fost extinse și în extravilan. Deputaţii au eliminat, în comisii, prevederea privind intravilanul localităţilor. Aceștia au justificat modificarea adusă textului motivând că este necesară intervenţia şi în zonele din afara localităţilor, în condiţiile în care atacurile urșilor au loc şi la stâni, pe poteci sau în cantoane silvice.
WWF consideră că această măsură nu este legală, pentru că nu se regăsește în forma aprobată de Senat și ar însemna o nerespectare a principiului constituțional al bicameralismului. În plus, deturnează însuși principiul intervenției în situații de urgență pe care a fost construită OUG 81/2021 și ar avea numeroase efecte negative asupra populației de urs brun, facilitând împușcarea unor exemplare trofeu care să nu fie problematice pentru comunitățile locale sau turiști.
Lipsa marcării și, în general, a monitorizării exemplarelor problematice de urs poate duce la diverse abuzuri așa cum a și fost demonstrat (cazul ursului Arthur), ceea ce ar adânci și mai mult problemele legate de gestionarea populației de urși în acest moment. WWF subliniază încă odată faptul că intervențiile trebuie să vizeze urșii habituați care intră în localități.
Propunerea de împușcare a animalului sălbatic în intravilan poate fi periculoasă pentru localnici și nu se practică în nicio altă țară
Decizia intervenției de urgență trebuia pusă în sarcina unui reprezentant al Ministerului Mediului în teritoriu, precum Garda Forestieră sau Garda de Mediu, și nu a primarului sau viceprimarului, așa cum este prevăzut în textul ordonanței.
Având în vedere că ursul este o specie strict protejată, este nevoie de obiectivitate maximă în luarea deciziei de intervenție, dar și de cunoștințe temeinice legate de comportamentul urșilor. În toate țările care se confruntă cu probleme similare, de la Slovacia și până la Canada, aceste decizii sunt luate de persoane cu competență în domeniu.
Propunerea de împușcare a animalului sălbatic în intravilan poate fi periculoasă pentru localnici și nu se practică în nicio altă țară. Soluția agreată peste tot în lume presupune tranchilizarea în localitate și eutanasierea ursului în afara localității. Intervenția graduală poate fi o idee pozitivă, însă protocolul de intervenție aprobat prin OUG nu este explicat suficient și lasă loc interpretărilor.
Mai mult, în elaborarea OUG-ului nu a fost utilizat nici protocolul pentru prevenirea și soluționarea conflictelor cu urșii [1], elaborat de UE în 2015. Toate țările care se confruntă cu astfel de interacțiuni om-urs dețin un protocol detaliat, care să ajute la evaluarea obiectivă a situației și respectiv luarea celei mai bune decizii, atât pentru comunitățile umane cât și pentru urși.
Soluțiile pe termen lung propuse, în repetate rânduri, de ONG-uri, pentru reducerea conflictelor cu urșii
Pentru ca ursul să nu asocieze localitățile cu sursa de hrană, este nevoie să fie implementate de autorități de acum și pe termen lung, o serie de măsuri precum:
- amplasarea de pubele anti-urs și îmbunătățirea gestionării deșeurilor;
- implicarea activă a localnicilor în limitarea hrănirii urșilor;
- utilizarea de sisteme și măsuri de prevenire a atacurilor urșilor asupra animalelor domestice, cum ar fi garduri electrice și câini specializați de pază;
- îmbunătățirea sistemului de compensare a pagubelor provocate de urs;
- reducerea fragmentării habitatelor naturale, limitarea colectării fructelor de pădure în arealul de distribuție a speciei, etc.
Mai mult, e nevoie să fie interzisă hrănirea complementară în fondurile cinegetice pe o rază de cel puțin 10 km față de localități, în zonele în care ursul este permanent prezent.
Note pentru editori:
[1] https://ec.europa.eu/environment/nature/conservation/species/carnivores/pdf/pa_bear_problem%20bear%20pilot%20action%202015.pdf