Sectorul forestier din Romania traversează de 30 ani o nesfârșită tranziție de la sistemul comunist, când pădurile și prelucrarea lemnului erau în proprietatea statului, la o piață unică comunitară. O face fără a avea o strategie, fără o viziune și fără un consens cât mai larg cu privire la principiile de dezvoltare ale politicii forestiere naționale. Aceasta este problema centrală a sectorului forestier din România, care a generat toate dificultățile pe care le avem astăzi.
Așa s-a ajuns ca în România să fie peste 150 de acte normative care reglementează modul de gospodărire a padurilor, adică un hățiș de peste 3.000 de pagini de reguli și proceduri. Anual, mai apar cam două duzini de acte normative care modifică si completează cadrul actual. Singurele constante sunt lipsa de predictibilitate și de transparență. S-a creeat astfel un cadru legislativ ce conține prevederi contradictorii sau nealiniate cu alte domenii de interes, precum protecția mediului sau dezvoltarea rurală.
Cel mai îngrijorator aspect este faptul că politicile actuale nu vizează obținerea unor rezulte concrete, ci respectarea unor proceduri greoaie, neconcludente, care nu țintesc eficiența și care presupun sarcini administrative, adesea inutile, ce alimentează spirala problemelor.
„Se impune sa luăm o ‘coală nouă de hârtie' și să rescriem acest cadru. Să păstrăm principiile durabile din silvicultura romanească, pe care să le completăm cu eficiența administrativă și cu noile concepte de dezvoltare durabilă la care Romania a aderat.” (Radu Vlad – WWF Romania)
Ca răspuns pentru aceste probleme, WWF, împreună cu reprezentanți ai mediului academic, ai societății civile și ai organizațiilor din sectorul forestier, a formulat principii de dezvoltare a unei politici forestiere pentru România. Rezultatul este un document de viziune care propune soluții adaptate condițiilor socio-economice actuale și a modului în care societatea percepe problematica gestionării pădurilor.
Am susținut aceste direcții de acțiune și astăzi, în cadrul dezbaterii organizate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în legătură cu politicile publice în domeniul silviculturii.
