Atunci când spunem că vrem să salvam planeta, folosim cuvântul “biodiversitate” pentru a acoperi întregul concept care, într-adevăr, este unul foarte larg.
Biodiversitatea pe care o regăsim astăzi pe Pământ constă în milioane de specii, ce reprezintă rezultatul a patru miliarde de ani de evoluţie.
Cu toate acestea, cuvântul “biodiversitate” este de fapt unul destul de nou.
Acesta a înlocuit, în 1985, expresia “diversitate biologică”.
Inteligent, nu?
Un simpozion organizat în 1986, precum şi un volum lansat ulterior, “BioDiversity” (Wilson 1986), editat de biologul E.O. Wilson, au facilitat acceptarea la nivel larg a cuvântului si a conceptului în sine.
Pe masură ce politicienii, oamenii de ştiinţă şi conservaţioniştii au devenit din ce în ce mai interesaţi de starea planetei, precum şi de complexitatea vieţii pe Pământ, oamenii au devenit din ce în ce mai ataşaţi de acest nou cuvânt.
Şi totuşi de ce se vorbeşte atât de mult despre biodiversitate?
E simplu.
Relativ recent, în lume au început să se înregistreze pierderi mari în rândul speciilor şi al habitatelor într-un ritm alarmant.
De ce?
Din cauza noastră.