În ultimele trei decenii capturile de sturioni au scăzut cu peste 99% la nivel mondial, din cauza scăderilor severe ale populațiilor de pești. Acestea sunt printre principalele concluzii ale unui nou raport realizat de WWF, numit Salvând Sturionii, lansat astăzi cu ocazia Zilei mondiale a peștilor migratori serbată pe 21 mai.
Cu toate că au trăit mai mult decât dinozaurii, azi 23 din cele 27 de specii de sturioni și pești cu padelă sunt pe cale de dispariție la nivel mondial, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Sturionii sunt una dintre cele mai amenințate specii de pe Pământ, patru dintre ele fiind considerate ca fiind posibil dispărute. Cu toate acestea, sturionii sunt speciali pentru valoarea lor extraordinară culturală, comercială și ecologică.
Principalele cauze ale dispariției sturionilor sunt pescuitul excesiv – care continuă, în ciuda interdicțiilor de pescuit existente- și alterarea de către om a fluviilor. Barierele fizice, cum ar fi barajele, blochează migrația și perturbă fluxul natural al fluviilorlor, care este esențial pentru depunerea icrelor. Regularizarea râurilor și navigația sunt, de asemenea, o problemă.
Raportul Salvând Sturionii subliniază necesitatea de a lucra în patru domenii pentru a-i proteja: combaterea pescuitului excesiv, identificarea și protejarea habitatelor-cheie, conservarea stocurilor și informarea oamenilor cu privire la valoarea culturală, comercială și ecologică enormă a sturionilor. Este nevoie de acțiuni coordonate la nivel mondial pentru a ajuta sturionii în fața extincției.
„Acum este momentul să luăm măsuri urgente pentru a inversa această tendință. O abordare de conservare concertată la nivel mondial poate ajuta ca acești giganți arhaici ai apelor să rămână o sursă de mândrie și un mijloc de dezvoltare în următoarele secole„, a declarat Deon Nel, director conservare WWF.
Până recent, România a fost printre primele 10 țări exportatoare de caviar din lume. Populațiile de sturioni au scăzut odată cu ridicarea celui mai mare baraj de-a lungul Dunării, la Porțile de Fier în anii 1980. Acesta a limitat drumul sturionilor la 863 km al Dunării Inferioare astfel distrugând zone importante de reproducere.
”Refacerea continuității longitudinale a marilor fluvii și păstrarea celei deja existente ar trebui să constituie o preocupare permanentă în următorii ani dacă ne dorim ca sturionii să mai aibă o șansă. Viitoarele proiecte de dezvoltare a infrastructurii în lungul râurilor trebuie să țină cont de nevoia acestor specii și nu numai, de a ajunge la zonele unde își depun icrele, se hrănesc sau iernează. Pentru că, degeaba rezolvăm problema pescuitului excesiv dacă nu vor exista generații noi care să asigure supraviețuirea sturionilor pe termen lung”, a declarat Cristina Munteanu, Manager proiecte ape dulci, WWF-România.
Problema stocurilor reduse de pește nu se limitează doar la sturioni. Stocurile de pește indigeni, comerciali și de agrement sunt amenințate în întreaga lume sau sunt în declin. Specii, cum ar fi somonul, scrumbia, dorada și anghila, toate migrează din mare în râuri și fluvii pentru reproducere.
