Prima schiță a proiectului care ar trebui să stea la baza elaborării noului Cod Silvic nu ia în calcul direcțiile strategice adoptate recent prin Strategia Națională pentru Păduri (SNP 30) a României. Lipsesc reformele administrative atât de necesare pentru silvicultura românească, dar se regăsesc în schimb o serie de derapaje importante de la principiile gestionarii durabile a pădurilor.
„Rămânem cu același sistem ineficient de combatere a exploatărilor ilegale, în care vom vedea în continuare pădurari atacați de hoții de lemne, comunități locale lipsite de accesul la resursele de care depind și o birocrație sufocantă ce anunță falimentul întregului sector forestier. Mai mult, riscăm să rămânem cu mai puține păduri, să asistăm la o liberalizare a tăierilor, să dăm startul unui un nou val de “împroprietăriri” din pădurile statului și să renunțăm la practicile responsabile care asigură o buna protecție a mediului si a conservării biodiversității.”
WWF s-a implicat activ în procesul participativ, coordonat de mediul academic, care a fost chemat să pună pe masa autorităților cele mai bune soluții tehnice. Ne intrigă însă faptul că, deși o bună parte a echipei de proiect a fost implicată chiar în elaborarea SNP 30, schița proiectului nu vine nici măcar cu soluții la problemele semnalate deja și nu ia în calcul recomandările incluse în rapoartele intermediare elaborate anterior în cadrul aceluiași proiect.
Din păcate, procesul independent pare mai mult o iluzie, propunerile tehnice sunt parcă cenzurate de viziunea proprie a autorităților. Acestea trebuie să iasă din zona de confort și să ducă la capăt reformele deja asumate la nivel declarativ.
Principalele aspecte care ne îngrijorează
1. Păstrează și extinde pragul „buclucaș” de 10mc
Păstrează, în esență, același sistem care tolerează și protejează „furtul cu acte în regulă”. Menține pragul minim aberant de 10 mc pentru a sancționa ca infracțiune silvică transportul materialelor lemnoase fără avizul de însoțire, deși datele statistice demonstrează că cel mai frecvent mod de operare este în prezent fraudarea documentelor specifice în ceea ce privește volumele de lemn transportate.
Așadar, statistic, un operator riscă doar o amendă modică (200-1.000 euro) pentru doar 1 din 100 de transporturi dacă “greșește” declararea volumului cu mai puțin de 10 metri cubi, în plus, per transport. Cine și-ar mai lua bilet de autobuz dacă amenda ar fi mai mică decât prețul biletului, iar controalele ar fi extrem de rare și orientate la întâmplare sau, eventual chiar discreționar?
Mai mult, acest prag este replicat și în cazul furtului de lemn, al tăierilor fără drept sau al distrugerilor provocate vegetației. Având în vedere că se pot transporta cca 3mc cu o camionetă, înseamnă că un pădurar trebuie să prindă un hoț de patru ori la rând într-un an pentru a putea atrage răspunderea penală. Riscăm să asistăm la o creștere a violențelor împotriva personalului silvic, mai ales în contextul scumpirii energiei și al scăderii puterii de cumpărare a populației.
2. Riscă să desființeze principiul continuității
Sistemul silvic actual al recoltelor de lemn se bazează pe principiul continuității, potrivit căruia un proprietar nu are voie să exploateze mai mult lemn decât crește pădurea într-un an. Conform prevederilor schiței de proiect se va permite recoltarea în avans. Fără adăugarea unor limite clare de aplicare se subminează acest principiu esențial în definirea unei gestionări durabile a pădurilor. Exploatarea în avans a posibilității anuale poate fi exceptată strict pentru anumite stațiuni în care sunt probleme recunoscute cu regenerarea naturală din cauza periodicității mari a fructificației arborilor (e.g. stejărete) și doar cu verificarea prealabilă și aprobarea autorităților.
3. Dă startul unui nou val de “împroprietăriri” din pădurile statului
Legislația propusă dă undă verde retrocedării din pădurile publice, pe care WWF a reușit să o stopeze acum trei ani. Am făcut atunci apel la Președintele României să nu promulge legea pe baza căreia cei cărora le-au fost luate pământurile de regimul comunist ar fi urmat să fie despăgubiți cu pădurile aflate dintotdeauna în proprietatea statului. S-ar fi continuat astfel sistemul de retrocedare haotică, care a fost una dintre cauzele principale ale tăierilor ilegale.
Avocatul Poporului a atras atenția anul trecut asupra faptului că „crearea acestei posibilități de reconstituire a terenurilor forestiere din cele care s-au aflat în proprietatea statului anterior anului 1948, surprinde cu atât mai mult cu cât pădurile sunt considerate un bun național (…) subliniem rolul statului de a prezerva fondul forestier național prin adoptarea unor măsuri legislative adecvate, coerente și susținute care să împiedice tentativele conjuncturale de spoliere a acestuia”.
4, Comunitățile dependente de pădure trag iarăși lozul necâștigător
Este folosit conceptul de „comunități dependente de pădure” doar pentru a limita extinderea de noi arii protejate care ar putea să afecteze interesele legitime ale acestor comunități. În schimb nu vorbește nimic despre facilitarea accesului acestora la resursele oferite de pădure, pe care ele îl consideră un drept fundamental și de care depind. Acest acces le este îngrădit inclusiv prin procedurile administrative de valorificare a lemnului sau prin cesionarea dreptului de colectare a produselor accesorii ale pădurii. Practic, aceste comunități trebuie sa câștige o competiție economică cu marii procesatori de lemn care fac adesea uz de practici neconcurențiale.
5. Riscăm să rămânem cu mai puține păduri
Pădurile Nimănui sunt acum oficial ale nimănui. Noua legislație ignoră cu desăvârșire orice preocupare pentru menținerea celor aproximativ 500.000 hectare de păduri din afara fondului forestier național, pe care le întâlnim la tot pasul prin pășuni sau fânețe împădurite. Nu va mai exista obligația tratării lor ca pădure, vor fi la latitudinea proprietarilor de a fi defrișate în mod legal, iar statul nu își asumă nicio măsură de susținere pentru conservarea lor.
Documentul lansat în dezbatere este pentru moment o primă schiță de la care să pornească dezbateri aplicate. Sperăm ca până la final aceasta să se alinieze cu obiectivele asumate prin Strategia Națională pentru Păduri. Dacă însă aceste controverse nu vor fi soluționate în forma finală a proiectului de Cod Silvic, WWF solicită ca aprobarea acestuia să nu se realizeze prin Ordonanță de Urgență, ci sa treacă prin procedură parlamentară, unde speram să poată fi remediate în mod democratic.