O treime dintre transporturile de lemn monitorizate de WWF la ieșirea din pădure, pentru al treilea an consecutiv, sunt transporturi ilegale care nu respectă normele privind proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase. Dintre acestea, jumătate nu sunt nici măcar înregistrate în SUMAL. Iar metoda principală prin care lemnul recoltat ilegal este introdus în piață este „supraîncărcarea”, adică fraudarea declarațiilor privind cantitățile de lemn transportate. Aproximativ 1 din 5 transporturi înregistrate în SUMAL sunt supraîncărcate cu peste 20% din volumul declarat pentru fiecare transport.
„Deși nu putem afirma că aceste cifre au relevanță statistică la nivel național, datele colectate ne arată clar că, în forma sa actuală, Codul Silvic și SUMAL 2.0 nu reușesc să-i oprească pe cei care ocolesc legea. Se impune deci o adevărată reformă a sistemului actual de control, ale cărei baze trebuie instituite acum prin noul Cod Silvic. Direcțiile strategice de acțiune sunt deja stabilite și asumate de Guvern prin Strategia Națională pentru Păduri. Mai trebuie doar voința politică pentru a fi transpuse în legislație în mod corect.”
WWF și-a exprimat deja îngrijorarea că noul Cod Silvic ignoră reforma care se impune pentru sistemul de combatere a tăierilor ilegale. Raportul actual confirmă faptul că acesta nu reușește să facă față celui mai frecvent mod de operare în afacerile cu lemn nefiscalizat. În următoarele zile vom face public un raport suplimentar care să confirme această situație și din perspectiva datelor înregistrate în SUMAL, disponibile public prin aplicația Inspectorul Pădurii.
Detaliile raportului
Raportul WWF ne arată că, în imensa lui majoritate, lemnul recoltat ilegal este introdus în piață prin „tranșe” de până în 10mc/transport, fără a fi acoperit de documente legale. Pe lângă bresele din SUMAL 2.0, care au rămas nerezolvate de mai bine de doi ani, operatorii profită și de instituirea unui prag minim aberant de 10mc pentru ca transportul materialelor lemnoase fără aviz de însoțire să poată fi sancționat ca infracțiune silvică. Ceea ce înseamnă că, statistic, chiar dacă este prins în flagrant, un operator riscă numai o amendă modică pentru doar 1 din 100 de transporturi dacă “greșește” declararea volumului cu mai puțin de 10 metri cubi, în plus, per transport. Si asta chiar dacă este prins de mai multe ori la rând.
Este nevoie, așadar, de o schimbare radicală pentru transformarea sistemului actual de control bazat pe „marcarea” și paza arborilor în pădure într-unul axat pe controlul volumelor materialelor lemnoase care ies din pădure. Cu alte cuvinte, momentul introducerii în piață a lemnului trebuie să fie similar celui în care efectuăm plata la ieșirea dintr-un magazin.
Principalele propuneri ale WWF:
- Codul Silvic ar trebui să instituie reguli care să poată fi ușor de monitorizat, să producă probe concludente în instanță și care, mai ales, să elimine conflictele de interese sistemice.
- Controalele în teren ar trebui să țintească zonele critice ale lanțului de custodie a lemnului, acolo unde există cele mai mari riscuri privind introducerea pe piață a lemnului recoltat ilegal.
- Sistemul de sancțiuni ar trebui să fie proporțional cu nivelul prejudiciilor și să funcționeze ca un mecanism de prevenție.
- Optimizarea sistemului de combatere a recoltărilor ilegale trebuie realizat în urma unei monitorizări continue, relevante la nivel național.
Iată, așadar, aspecte practice de care noul Cod Silvic trebuie să țină seama pentru a fi eficient. Din păcate, prima schiță a proiectului care ar trebui să stea la baza elaborării sale nu le ia în calcul. Lipsesc reformele administrative atât de necesare pentru silvicultura românească, dar se regăsesc în schimb o serie de derapaje importante de la principiile gestionarii durabile a pădurilor.