România primește una dintre cele mai importante vești pentru patrimoniul său natural: rezultatele Ciclului III al Inventarului Forestier Național (IFN), care confirmă un trend pozitiv în ceea ce privește starea pădurilor și o reducere substanțială a volumului de “lemn dispărut”. Această veste este un motiv de încurajare, dar și un semnal de responsabilitate. Rezultatele trebuie analizate în profunzime, într-o dezbatere publică transparentă, mai ales acum, în pragul elaborării legislației subsecvente Codului Silvic.
Rezultate-cheie ale Ciclului III IFN
- Creșterea suprafeței de pădure
Suprafața pădurilor din România este în creștere, cu peste 200.000 ha, de la 7 milioane ha (Ciclu I, 2008 -2012) la 7,2 milioane ha (Ciclu III, 2020-2025), în principal prin împădurirea naturală a pășunilor abandonate. Volumul mediu la hectar continuă să crească – așadar, „pădurea crește și se îndeasă”.
- Stocuri de lemn printre cele mai mari din Europa
Stocurile de lemn au crescut cu 25,6 m³/ha în ultimii 10 ani, ajungând la 347,5 m³/ha, cel mai mare nivel din UE după Liechtenstein și Elveția (353,9 m³/ha). Media europeană este de 182 m³/ha (FAO, 2020 State of Europe’s Forests).
- Reducerea semnificativă a volumului de „lemn dispărut”
Volumul “lemnului dispărut” (i.e. înțeles ca diferenta între volumul exploatat surprins pe teren prin inventarierile statistice ale IFN si volumul de lemn autorizat în mod legal, raportat) a scazut semnificativ de la cca 20 milioane m³ /an (Ciclu II, 2013 – 2018), ajungand astăzi la max 8 milioane m³ /an (Ciclu III, 2020 – 2025).
Trebuie să ținem cont de faptul că IFN nu este dimensionat să precizeze volumul tăierilor ilegale. Încă din anul 2019, când au fost publicate rezultatele Ciclului II, am atras atenția că este greșit ca acest volum „dispărut” să fie interpretat ca reprezentând în integralitatea lui volumul de lemn recoltat ilegal. Într-adevăr, acest volum surprinde și lemnul recoltat ilegal, însă cuprinde inevitabil și diferite erori care rezultă din compararea unor date obținute prin metodologii diferite, aplicate pentru scopuri diferite.
“Putem deduce că reducerea volumului de „lemn dispărut” se datorează în principal reducerii volumului de lemn recoltat ilegal (i.e. lemn nefiscalizat) dacă considerăm că sursa erorilor statistice și a celor care derivă din utilizarea unor metodologii diferite rămâne în limitele acelorași parametri. Discutam deci de o reducere absolut semnificativă față de perioada de monitorizare din Ciclul II IFN (2013 – 2018)”
Datele publicate vineri confirmă relevanța eforturilor comune din ultimul deceniu – autorități, instituții, mediul academic, societatea civilă, asociații profesionale, mass-media și publicul – care nu au fost în zadar și au reușit să schimbe cursul evoluțiilor negative în ceea ce privește recoltările ilegale de lemn.
Principalele măsuri care au făcut posibil acest progress și care trebuie consolidate
Rezultatele pozitive nu sunt o întâmplare. Ele reflectă transformări importante in ultimii ani, care au fost posibile în principal prin adoptarea următoarelor direcții strategice:
- Transparenta & Digitalizarea trasabilității lemnului. Acest ciclu surprinde o perioada in care sistemul integrat de urmărire a lemnului a devenit complet aplicabil (prin Wood Traking, SUMAL, Inspectorul Pădurii) și au introdus transparență, control pasiv și obtinerea de probe concludente pentru controalele active sau posibilitatea verificărilor inopinante realizate de publicul interesat.
- Întărirea capacității institutionale a Garzilor Forestiere în ce priveste suplimentarea personalului cu atributii de control, resursele financiare alocate si logistică modernizată.
- Implicarea mai multor instituții în exercitarea controalelor: poliția forestieră, jandarmeria, poliția de frontieră.
- Aplicarea unor sancțiuni disuasive: scăderea pragului la 5 m³ pentru sanctionarea penală a transporturilor fară documente privind proveniența legală și extinderea confiscării mijloacelor de transport.
- Aplicarea unor tehnici modern de verificare automatizată a datelor înregistrate în SUMAL.
- Preluarea in paza a fondului forestier aparținând micilor proprietari, pe principiul teritorialității, de către ocoalele silvice, a căror costuri este suportata de la bugetul de stat.
- Aplicarea unei cote reduse de TVA pentru lemnul de foc destinat populației, precum și de introducerea mecanismului de sprijin pentru consumatorii vulnerabili, prin care se decontează costurile aferente în baza documentelor legale de proveniență.
Aceste măsuri au făcut ca fenomenul recoltărilor ilegale să se transforme considerabil: de la dispariția vizibilă a pădurilor pe versanți întregi, în anii care au urmat retrocedărilor haotice, la metode tot mai disimulate, integrate în economia gri (i.e. lemn nefiscalizat).
Evoluția modului de operare este surprinsă și în rapoartele de monitorizare realizate anual de WWF, unde rezultă că, mai recent, cel mai frecvent mod de a introduce pe piață lemn nefiscalizat este „supraîncărcarea” (i.e. fraudarea declarației cantităților de materiale lemnoase transportate), încurajată încă de sistemul de valorificare a lemnului pe picior, cu plata în avans a unui volum estimat al unor arbori „marcați” cu un ciocan de fier aplicat pe rădăcini în pădure.
Efortul trebuie continuat si consolidat urmând deviza simplitate – transparență – eficiență
Datele IFN confirmă direcțiile strategice asumate, însă rămân provocări majore:
- Elementele definitorii ale arhitecturii sistemului de trasabilitate a lemnului, prevăzute în Strategia Națională pentru Păduri, trebuie să fie instituite prin noul Sistemul Informațional Integrat pentru Păduri. Controlul nu trebuie centrat pe marcarea si paza arborilor în pădure ci pe verificarea volumelor materialelor lemnoase la introducerea lor pe piață.
- Eliminarea conflictelor de interese sistemice. Instituirea plăților aferente lemnului contractat și recoltat din padurile proprietate publica ar trebui să se efectueze strict pentru cantitățile de material lemnos declarate la introducerea pe piață (nu pentru volumul de lemn pe picior calculat estimativ prin actul de evaluare). Valorificarea lemnului pe picior fără o verificare a produselor din lemn la prima plasare pe piață (la ieșirea din pădure) constituie astăzi principala cauză a controverselor legate de exploatarile ilegale în România.
- Operationalizarea “amprentei digitale a transporturilor” intr-un SUMAL 3.0 care sa inchida definitiv actualele brese ale sistemului.
- Instituirea de proceduri de control transparente care să urmeze o abordare bazată pe riscuri (adică prioritizarea controalelor pe criterii obiective şi transparente).
- Creşterea gradului de transparenţă prin instituirea unui sistem de evidență publică a registrelor de control (conf. Reg. (UE) nr. 995 /20105).
- Stabilirea unor indicatori de performanţă adecvaţi, referitor la îndeplinirea atribuţiilor de monitorizare şi control (cu accent pe verificarea primei plasări pe piaţă a lemnului şi îndeplinirea obligaţiilor due diligence de către operatori).
- Autorizarea specializării responsabililor în măsurarea, sortarea și îndeplinirea procedurilor de înregistrare in SUMAL.
Necesitatea unei dezbateri publice: să înțelegem starea reală a pădurilor României
WWF România solicită o analiză oficială clară a tuturor informațiilor cuprinse în Inventarul Forestier Național (IFN), alături de interpretarea evoluţiei rezultatelor obţinute, informații prezentate în cadrul unei dezbateri publice.
IFN este un instrument de evaluare a resurselor forestiere pe ale carui rezultate trebuie sa se bazeze politicile forestiere. Factorii interesați și publicul au dreptul să cunoască în detaliu interpretarea acestor informații. In acest context, WWF solicită publicarea tuturor rezultatelor IFN pentru care a fost dimensionat și pentru care există acoperire statistică, împreună cu metodologia de lucru și îndrumarul de culegere a datelor de teren pentru toate cele trei cicluri de inventariere.
Avem, așadar, motive de optimism dar și obligația de a continua cu rigurozitate și transparență directiile strategice asumate prin Strategia Națională pentru Păduri .
În pragul unei noi arhitecturi legislative pentru sectorul forestier, este esențial ca aceste progrese să fie înțelese corect, dezbătute public și consolidate prin politici coerente – pentru ca pădurile României să rămână un patrimoniu viu pentru generațiile viitoare, iar silvicultura românească mai apropiată de natură să devină un model de bioeconomie forestieră sustenabilă.