Au mai rămas mai puțin de trei luni până la termenul-limită pentru depunerea raportului final privind „Identificarea zonelor potențiale de non-intervenție (protecție strictă) în habitate naturale terestre și marine, în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030”.
Atragem atenția că, deși setul de propuneri aflat în consultare include o serie de propuneri valoroase, versiunea preliminară a delimitărilor, în ansamblul lor, nu reflectă pe deplin aplicarea principiilor și criteriilor de prioritizare asumate prin Metodologia de identificare.
Facem un apel către toți factorii interesați să se implice proactiv și constructiv în procesul de consultare publică. Solicităm, totodată, autorității competente să își asume coordonarea directă și transparentă a acestui proces, înainte de validarea raportului final.
Acest studiu face parte din Jalonul nr. 35 al Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și va rămâne un document de referință pentru conservarea biodiversității din România în deceniile următoare. Propunerile formulate vor avea o importanță majoră pentru conservarea biodiversității și a patrimoniului natural, dar și un impact socio-economic semnificativ, ceea ce impune o abordare echilibrată și responsabilă.
Desemnarea corectă a zonelor de protecție începe cu implicarea tuturor
Considerăm esențială participarea activă a tuturor părților interesate – de la administrațiile ariilor naturale protejate, autoritățile centrale și locale, ocoalele silvice și administratorii de pădure, până la comunitățile locale, mediul academic și organizațiile neguvernamentale. Implicarea acestora este crucială pentru un proces inclusiv și credibil, coordonat direct de autoritatea competentă, care va trebui, în final, să își asume rezultatele acestui demers.
Poate fi utilizata platforma KLADIA – proiect „Arii de non-intervenție”, precum și consultarea datelor disponibile (layer list „ZPS_Propuse_Jalon35”) din hărțile interactive de pe site-ul MMAP, pentru vizualizarea datelor, verificarea propunerilor și transmiterea observațiilor fundamentate tehnic. Contribuțiile tuturor actorilor implicați sunt decisive pentru calitatea delimitărilor și pentru legitimitatea socială a rezultatului final.
Evitarea erorilor din procesul de desemnare a rețelei Natura 2000
Este esențial ca, în cadrul acestei desemnări, să nu fie repetate neajunsurile întâmpinate în procesul de constituire a rețelei Natura 2000 în România. Este nevoie de o implicare reală și incluzivă, sub coordonarea directă a autorităților competente, bazată pe o fundamentare științifică solidă, care să urmeze îndeaproape prioritățile exprimate în Metodologie.
Totodată, este necesară instituirea prealabilă a unor mecanisme funcționale de compensare pentru proprietarii și administratorii de terenuri, precum și asigurarea unei tranziții juste pentru comunitățile afectate.
Numai astfel vom putea garanta sustenabilitatea obiectivelor de protecție și alinierea acestora cu documentele strategice majore – Strategia Națională pentru Păduri 2030 (SNP30), noul Cod Silvic (Legea nr. 331/2024) și cadrul european de politici (Strategia UE pentru Biodiversitate 2030, Directiva Habitate, Regulamentul privind restaurarea naturii).
Aspecte care necesită soluționare în procesul de identificare
- Procesul de consultare publică s-a desfășurat cu o eficiență limitată, fără să fi reușit o implicare reală și constructivă a tuturor părților interesate.
- Zonele propuse prezintă o conectivitate ecologică insuficientă și o reprezentativitate scăzută a pădurilor ripariene și a peisajelor mozaicate silvopastorale, deși aceste tipuri de habitate sunt clar menționate în Metodologie ca prioritare pentru includere.
- Se observă o distribuție dezechilibrată între regiunile biogeografice și unitățile administrative – unele județe includ suprafețe extinse, în timp ce altele sunt foarte slab reprezentate, ceea ce limitează continuitatea ecologică și coerența rețelei la nivel național.
- În ceea ce privește pădurile din fondul forestier național, o parte dintre zonele propuse riscă să accentueze dezechilibrele în structura pe clase de vârstă a arboretelor, afectând aplicarea principiului continuității recoltelor sustenabile de lemn în cadrul sistemului silvic actual, caracterizat prin cicluri lungi de producție și vârste ridicate de exploatabilitate.
Principii-cheie care trebuie respectate în implementare
- Conectivitatea ecologică, prin asigurarea coerenței spațiale între zonele propuse;
- Proporționalitatea și acoperirea echilibrată a tuturor regiunilor biogeografice și tipurilor de habitate, incluzând până la ~700.000 ha de păduri propuse, în concordanță cu Strategia Națională pentru Păduri 2030 (SNP30);
- Funcționalitatea rețelei de zone de protecție strictă cu impact larg, inclusiv a celor cu rol de „zone stimulatoare”, care să ia în considerare și zonele deficitare din punct de vedere al biodiversității;
- Reprezentativitatea valorilor de biodiversitate și prioritizarea ecosistemelor cu multiple funcții de protecție, inclusiv servicii ecosistemice esențiale în contexte critice și pentru reziliența climatică, în conformitate cu principiile OECM;
- Compatibilitatea cu obiectivele de dezvoltare a infrastructurii de interes major național, nevoile comunităților locale și continuitatea recoltelor sustenabile.
Selecția prioritară a celor mai valoroase peisaje naturale
Pentru a maximiza conservarea valorilor de biodiversitate, minimizând în același timp impactul socio-economic și consolidând eficiența administrativă, reiterăm necesitatea de a selecta cu prioritate cele mai valoroase peisaje naturale din România:
- Păduri cu un înalt grad de naturalitate, care îndeplinesc totodată multiple funcții de protecție. Prin regimul de protecție strictă se va permite refacerea structurilor caracteristice pădurilor seculare de tip Old-Growth Forests, dar fără a submina însă continuitatea practicilor de gospodărire apropiate de natură aplicate pădurilor pentru care este reglementat procesul de producție. În acest sens, aplicarea strictă a prevederilor Capitolului C din metodologie este esențială.
- Pădurile ripariene din afara fondului forestier național. Acestea completează ansamblul ecosistemelor acvatice cu valoare ecologică ridicată, reprezentate de cursurile de apă și zonele umede adiacente, împreună cu zonele tampon de protecție aferente. Aceste habitate au un rol esențial în regularizarea regimului hidrologic, asigurarea conectivității ecologice longitudinale și menținerea calității apei. Totodată, oferă refugii pentru speciile terestre în zonele unde peisajul este dominat de agricultură intensivă și pot contribui semnificativ la creșterea conectivității rețelei de arii protejate. De asemenea, apele, malurile acestora și pădurile ripariene instalate natural beneficiază deja de prevederi legale care instituie un regim diferențiat de protecție (i.e. Legea apelor, Directiva nitrați). Desemnarea lor ca zone de protecție strictă (compatibilă cu aplicarea punctuală a intervențiilor de prevenire a inundațiilor) ar consolida implementarea efectivă a măsurilor de conservare în teren. Realizarea „cadastrului apelor”, anunțată recent de Ministerul Mediului, permite acum cartarea rapidă a sectoarelor de apă compatibile cu regimul de protecție strictă. Vorbim, foarte probabil, de o suprafață cumulată de câteva sute de mii de hectare la nivel național. Și, într-adevăr, unde dacă nu în aceste zone, rolul de protecție este cel mai necesar?
- Peisajele mozaicate silvo-pastorale (agro-silvice) cu valoare conservativă ridicată, reprezentate de mixul de habitate de pajiști-tufărișuri-păduri. Discutăm practic de acele “peisaje culturale” deosebit de importante pentru conservarea biodiversității și îmbunătățirea conectivității ecologice. Eforturile de conservare vor avea însă un impact socio-economic redus, deoarece practicile tradiționale precum pășunatul sau cositul vor fi chiar parte a regimului de protecție (abandonul terenurilor sau a practicilor tradiționale reprezintă o amenințare și pentru funcționalitatea lor ecologică). Peisajul mozaicat silvo-pastoral (agro-silvic) trebuie privit din punct de vedere ecologic ca un tot unitar, care își maximizează valoarea de conservare dacă sunt incluse și zonele umede, respectiv habitatele de stâncării / grohotișuri.
Viitorul biodiversității din România depinde de deciziile luate acum. Avem responsabilitatea comună de a proteja cele mai valoroase ecosisteme, pentru natură, pentru oameni și pentru generațiile care vin.