De ce nu vorbește nimeni deschis despre criza climatică ce amenință Jocurile Olimpice de Iarnă? se întreabă Mariagrazia Midulla, coordonatoarea departamentului Climă și Energie al WWF Italia.
Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026, începute săptămâna trecută, au loc într-un peisaj deja transformat de criza climatică. Și totuși, liderii politici și economici aleg să închidă ochii – evită datele științifice și ignoră ce se întâmplă, chiar acum, în Alpi.
Organizatorii știu de ani buni că ninsorile în Alpii italieni sunt în scădere. În loc să confrunte această realitate, au investit în sisteme de producere a zăpezii artificiale, care consumă resurse de apă deja supuse unei presiuni tot mai mari. Un astfel de eveniment global ar fi putut deschide o conversație necesară despre viitorul regiunilor montane într-o lume care se încălzește. Momentul a fost, însă, ratat.
Alpii se încălzesc
Datele sunt clare. Un studiu recent arată că, până la finalul secolului, temperaturile din Alpi ar putea crește cu până la 4,5°C vara și 3,5°C iarna. Iarna trecută a fost deja un semnal de alarmă: puțină zăpadă și un număr îngrijorător de accidente cauzate de avalanșe.
Nici acest sezon nu aduce vești mai bune. Datele privind echivalentul în apă al stratului de zăpadă arată un deficit de 61% față de media istorică. Atât Alpii, cât și Apeninii se confruntă cu niveluri periculos de scăzute ale zăpezii. Măsurătorile de la începutul sezonului realizate de Fundația CIMA și Institutul Național pentru Protecția Mediului avertizează deja asupra posibilelor consecințe pentru rezervele de apă din lunile următoare.
Când sporturile de iarnă rămân fără iarnă
Zonele gazdă ale Jocurilor Olimpice arată cât de rapid se schimbă lucrurile. O analiză realizată de Climate Central arată că temperaturile mai ridicate, zăpada tot mai imprevizibilă și dependența crescută de zăpadă artificială subminează siguranța și viitorul pe termen lung al sporturilor de iarnă în aer liber.
În Cortina d’Ampezzo, una dintre gazdele ediției din 2026, temperaturile din februarie au crescut cu 3,6°C din 1956 până astăzi. Orașul are acum cu 41 de zile cu îngheț mai puțin pe an. Grosimea stratului de zăpadă a scăzut cu aproximativ 15 centimetri față de anii ’70.
Ediția din 2026 va depinde masiv de zăpadă artificială: peste 2,3 milioane de metri cubi. Pentru sporturi precum schiul alpin, snowboardul sau bobul, asta înseamnă sezoane mai scurte, mai multe anulări și riscuri crescute pentru sportivi, care concurează pe suprafețe tot mai „construite”, nu naturale.
Un eveniment global, o oportunitate ratată
De ani buni cresc îngrijorările privind viitorul sporturilor de iarnă. În loc să folosească Jocurile Olimpice pentru a evidenția miza reală, organizatorii au ales să investească și mai mult în producerea zăpezii artificiale și să trateze impactul climatic ca pe un inconvenient de fundal, nu ca pe problema centrală care este, de fapt.
În același timp, transparența privind amprenta ecologică a evenimentului rămâne limitată. Fundația Milano Cortina estimează peste un milion de tone de emisii echivalent CO₂ pe întreg ciclul de organizare, cifră care nu include lucrările încă neterminate și nici emisiile indirecte. Chiar și așa, datele disponibile sugerează că acestă ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă ar putea lăsa o amprentă serioasă asupra unei regiuni deja vulnerabile.
Să ne prefacem că totul e în regulă nu e o soluție
Dacă Jocurile Olimpice din 2026 transmit un mesaj, nu este cel de care lumea are nevoie. Ele arată ce se întâmplă când instituțiile încearcă să reproducă un trecut care nu mai există, folosind mai multă energie, mai multă apă, mai multe resurse, în loc să accepte realitatea unei ierni în schimbare.
Dar negarea nu înseamnă adaptare. Iar tăcerea nu este neutralitate. Criza climatică avansează rapid, remodelând ecosisteme, afectând comunități și destabilizând tradiții care depind de ierni reci și previzibile.
Dacă nu reducem rapid emisiile din combustibili fosili și nu regândim modul în care planificăm marile evenimente, viitorul Jocurilor Olimpice de Iarnă – și al iernii însăși – devine tot mai fragil. Intrăm într-o eră în care cel mai emblematic festival al sporturilor de iarnă ar putea fi mai puțin despre zăpadă și mai mult despre lupta de a păstra un climat care ne scapă printre degete.
Povestea Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2026 nu este doar despre sport. Este un avertisment. Iar ignorarea lui ne poate costa mult.
WWF lucrează în multiple domenii strategice pentru a reduce emisiile globale și pentru a consolida capacitatea de adaptare în fața impacturilor climatice tot mai intense.
Date esențiale
- În cei 70 de ani de la prima ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă organizată la Cortina d’Ampezzo (1956), temperaturile din februarie au crescut cu 3,6°C.
- Cortina d’Ampezzo are astăzi cu 19% mai puține zile cu îngheț pe an decât în 1956.
- Nu doar Milano și Cortina d’Ampezzo sunt afectate. Toate orașele care au găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă din 1950 încoace s-au încălzit semnificativ. Dintre 93 de potențiale locații gazdă, doar 52 ar mai avea condiții climatice fiabile pentru organizarea Jocurilor în anii 2050.
- Jocurile Paralimpice de Iarnă, organizate în martie, sunt și mai expuse riscurilor: doar 22 din cele 93 de locații ar mai putea oferi condiții sigure în anii 2050. (Datele provin de la Climate Central)
- Potrivit Guinness World Records, zăpada artificială a fost folosită pentru prima dată la Jocurile Olimpice de Iarnă în 1980, la Lake Placid (New York). Revista Time a relatat că ediția din 2022, de la Beijing, a fost prima desfășurată integral pe zăpadă artificială. Nu există estimări oficiale privind proporția de zăpadă artificială ce va fi utilizată la Cortina, însă presa a menționat procente între 70% și 80%.
- Jocurile Olimpice de Iarnă se vor desfășura în perioada 6-22 februarie 2026, iar Jocurile Paralimpice se vor desfășura între 6-15 martie 2026.