Sat Bătrân, Măgura Zimbrilor ©Emmanuel Rondeau

Trebuie să punem preţ pe natură, pentru a o putea proteja

Reprezentanții țărilor care se reunesc zilele acestea la Nagoya, în Japonia, pentru cea mai importantă întâlnire din ultimii 10 ani a părților Convenţiei privind Biodiversitatea (CBD), nu trebuie doar să cadă de acord asupra noilor obiective de reducere a declinului biodiversităţii, ci şi să creeze mecanismele potrivite şi să aloce resursele necesare atingerii acestor obiective, consideră WWF.

„Ceea ce lumea aşteaptă de la Nagoya sunt acele acorduri care să oprească tendința de declin a resurselor naturale şi distrugerea sistemelor care ne susţin viaţa”, a declarat Jim Leape, Director General al WWF International.

„Înainte de toate, trebuie să ne asigurăm că valoarea imensă pe care o reprezintă ecosistemele sănătoase, funcţionale şi diverse este luată în considerare atunci când se iau decizii economice. Trebuie să punem un preţ pe rolul naturii de a ne oferi aer curat şi apă în localitățile în care trăim, un sol sănătos şi surse sigure de hrană”.

Astfel, WWF solicită adoptarea urgentă a unui obiectiv concret, care să includă valoarea biodiversităţii în bugetele țărilor, în strategiile de dezvoltare şi de reducere a sărăciei, precum şi în cadrul proceselor de planificare.

Săptămâna trecută, WWF a cuatnificat dimensiunea presiunii umane asupra Pământului şi a impactului acesteia asupra biodiversităţii, prin lansarea Raportului Planeta Vie – ediția 2010, care arată că omenirea foloseşte resursele unei planete şi jumătate. Raportul Planeta Vie este construit pe baza a doi indicatori: Indexul Planeta Vie, care reflectă starea de sănătate a ecosistemelor, și Amprenta Ecologică, un indicator care prezintă dimensiunea presiunii umane asupra resurselor naturale. Conform raportului, Indexul Planeta Vie a scăzut cu 30%, în comparație cu anul 1970. Mai mult, speciile tropicale au înregistrat un declin de 60%, în ultimii 40 de ani.

“Raportul Planeta Vie reprezintă buletinul de sănătate al planetei şi un bun indicator al presiunii exercitate asupra ei. Ediția din 2010 ne arată că ne confruntăm cu o adevărată criză a biodiversităţii la tropice, care pune în pericol posibilitatea de dezvoltare a celor mai sărace ţări din lume”, a mai spus Jim Leape.

Cele 193 de naţiuni care au ratificat Convenţia privind Biodiversitatea au agreat, în 2002, să reducă în mod semnificativ rata declinului biodiversităţii până în anul 2010, prin protejarea a 10% din totalul habitatelor fiecărei țări. Cu toate acestea, un raport al secretariatului Convenţiei, publicat în mai 2010, arată ca 21 dintre obiectivele globale de protejare a biodiversităţii nu au fost îndeplinite. Mai exact, o cincime dintre habitatele speciilor amenințate nu au fost incluse sub statutul de protecție, iar protecția habitatelor oceanice acoperă doar 1% din suprafața totală a acestora.

“Guvernele ar putea avea câştiguri uriaşe, dacă ar înceta să subvenţioneze supra-exploatarea resurselor naturale. De exemplu, flota globală de pescuit are o capacitate de două ori şi jumătate mai mare decât ceea ce pot susține mările și oceanele. Odată cu dispariția rezervelor de pește, Banca Mondială estimează o pierdere a profitabilităţii de 50 miliarde USD pe an, pierderea a peste 27 milioane de locuri de muncă şi peste 1 miliard de oameni afectaţi de criza de pește.

Conform Programului de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP), prin investiţii în valoare aproximativă de 8 miliarde USD în reconstrucția şi “înverzirea” pescăriilor din toată lumea, cantitatea de capturi ar crește, iar alimentaţia şi veniturile a sute de milioane de oameni s-ar îmbunătăți semnificativ. Eliminarea progresivă a subvenţiilor pentru pescuit, care constituie de trei ori suma necesară pentru investiţii, ar putea contribui la reducerea pescuitului excesiv, oferind, în acelaşi timp, finanţare pentru protecţia şi restaurarea pescăriilor.

WWF propune obiectivul “20% pentru 2020” în ceea ce priveşte suprafața ariilor protejate, care, la nivel naţional, ar asigura supravieţuirea şi bunăstarea tuturor ecosistemelor terestre şi de coastă. Acelaşi obiectiv ar include şi acorduri la nivel internaţional, pentru protejarea suprafeţelor oceanice bogate în biodiversitate care se află în afara jurisdicţiilor naţionale.

Pe de altă parte, WWF susține că Programele de Reducere a Emisiilor provenite din Despăduriri şi Distrugerea Pădurilor (programele REDD), aflate deja pe masa negocierilor referitoare la schimbările climatice, ar putea contribui la stoparea pierderilor de suprafeţe împădurite.

WWF va solicita şi evoluţia mai accelerată a unuia dintre cele trei obiective iniţiale ale Convenţiei privind Biodiversitatea, dorind stabilirea unei baze corecte în ceea ce priveşte partajarea beneficiilor rezultate din resursele genetice. Întâlnirea CBD din 2008 a trasat direcţiile privind Protocolul cu privire la accesul la resursele genetice și partajarea beneficiilor rezultate din utilizarea acestora (ABS), ce urmează să fie finalizat la Nagoya.

„Ne dorim de multă vreme un protocol care să recunoască intereselor ţărilor cu o biodiversitate bogată şi care să garanteze drepturile comunităţilor locale la propriile resurse şi la cultura tradiţională.”, a declarat Jim Leape.

Cu două săptămâni înainte de Conferința de la Nagoya, WWF a transmis Guvernului României o serie de recomandări, împreună cu îndemnul de a lua măsurile necesare pentru a debloca negocierile curente cu privire la CBD și pentru a asigura obținerea unor rezultate relevante în urma COP10.

Scroll to Top