Reprezentanți ai părților interesate în problema conservării sturionilor, WWF CEE, România și Bulgaria, Universitatea BOKU din Viena, Directoratul General pentru Mediu al Comisiei Europene, reprezentanți ai autorităților de conservare a biodiversității, gestionarea apei, agenții și autorități din domeniul pescuitului precum și reprezentanții ai sectorului navigație din cinci țări europene (Serbia, Bulgaria, România, Ucraina și Georgia) s-au reunit la București pentru a dezbate în cadrul contractului cu Comisia Europeană „Sprijinirea acțiunilor de conservare și protecție pentru punerea în aplicare a Planului de Acțiune Pan-European pentru Sturioni”, pașii care ar trebui urmați pentru o mai bună implementare a acestui plan.
Pescuitul ilegal, capturile accidentale și blocarea rutelor de migrație – printre cele mai mari pericole la adresa sturionilor.
Produsele din sturion, cum ar fi carnea și, în special, caviarul sunt bunuri valoroase și, în consecință, au făcut în trecut obiectul unei exploatări intensive și nesustenabile. Deși în acest moment pescuitul sturionilor este interzis în întreg bazinul inferior al Dunării și în Marea Neagră, speciile de sturioni sunt în continuare deosebit de vulnerabile, întrucât vorbim de intervale lungi de generație, acestea fiind specii de dimensiuni mari, cu o maturare maturare târzie. Din păcate, în aceste țări, braconajul este încă prezent, deși se fac eforturi mari pentru stoparea acestei practici.
”În vederea eliminării traficului ilegal cu toate produsele din sturion, toate țările ar trebui să țină cont de faptul că încă se confruntă cu o insuficientă cooperare la nivel național între agenții în ceea ce privește aplicarea reglementărilor comerciale, iar consolidarea capacității agențiilor de aplicare a normelor nu funcționează încă în mod regulat, sau în unele cazuri, aceste norme sunt învechite și, prin urmare, ar trebui îmbunătățite. Deoarece braconajul este în continuare, semnificativ, rămâne îngrijorarea legată de consecințele acestuia și necesitatea ca aplicarea reglementărilor comerciale existente și detectarea ilegalităților și a activităților de pe piața neagră să rămână o primă prioritate”, a declarat Barbara Bendandi, Director de Conservare, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).
O altă amenințare la adresa sturionilor o reprezintă capturile accidentale, considerate cea mai mare presiune asupra stocurilor de sturioni din Dunărea de Jos și Marea Neagră pentru că acestea sunt greu de identificat. Pescarii operează cu documente, unelte și metode legale, iar capturile ajung în mare parte pe piata neagră, în ciuda introducerii obligațiilor de raportare a capturilor accidentale.
”WWF-România a dezvoltat, împreună cu Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” o schemă de încurajare a raportării capturilor accidentale, încurajând pescarii să raporteze către instituția în care au cea mai mare încredere, informațiile fiind centralizate într-o bază de date unificată. Acest demers ne ajută să ne formăm o imagine mai clară asupra impactului pe care capturile accidentale îl au asupra populației de sturioni.” a declarat Cristina Laura Munteanu, Coordonator Național Sturioni, WWF-România (Fondul Mondial Pentru Natură).
Nu în ultimul rând, blocarea rutelor de migrare prin bariere fizice, cum ar fi barajele, se constituie într-o serioasă amenințare pentru sturioni, întrucât locurile tradiționale de depunere a icrelor ajung inaccesibile și astfel, populațiile ajung să se confrunte cu efectele negative ale consangvinizării și pierderea variabilității genetice. Migrația de depunere a icrelor este o parte integrantă a ciclului natural de viață pentru toți sturionii. În Dunărea de Jos, sturionii au beneficiat, istoric, de un coridor de migrație extins, de aproximativ 2000 km. Această cale lungă a asigurat în trecut sturionilor accesul la depunerea icrelor vitale, spațiu pentru creșterea puietului și habitate de iernare. În acest context, construirea barajelor Porțile de Fier între România și Serbia, a însemnat crearea unui obstacol semnificativ, ce a divizat locuri vitale de reproducere în Dunărea Mijlocie și Superioară, reducând coridorul de migrație disponibil și habitatul adecvat la mai puțin de 900 de kilometri. Planurile de a construi alte două hidrocentrale pe Dunărea de Jos, una transfrontalieră între Bulgaria (Nikopol) și România (Turnu Măgurele) și alta în apropiere de Silistra – Călărași, ar fi în detrimentul speciilor de sturioni și a întregului ecosistem.
”Este vitală restabilirea continuității rutelor de migrare. În acest sens, coridoarele de trecere precum proiectul We pass de la Porțile de Fier pot fi o șansă pentru conservarea speciilor de sturioni. A declarat Beate Striebel” (WWF CEE)
Luptei cu amenințările la adresa speciilor de sturioni i se adaugă eforturile de a conserva și reface populațiile de sturioni. În această direcție țările participante sunt chemate să-și coordoneze măsurile de conservare cu țările cu care împart aceleași populații de sturioni, în special prin stabilirea unui sistem coordonat de monitorizare a populației la nivelul întregului bazin, în conformitate cu orientările europene privind cele mai bune practici. Să identifce și să protejeze habitatele ciclului de viață pentru reproducere, hrănire și iernare în fluviile și mările cu sturioni și să furnizeze aceste informații autorităților de gestionare a apei și a pescuitului
În cadrul întâlnirii au fost prezentate ghidurile pentru monitorizarea habitatelor și populațiilor de sturioni, recomandările tehnice privind cele mai bune practici pentru programele de reproducere și eliberare a sturionilor și s-au discutat, de asemenea, rezultatele evaluării stadiului implementării PANEUP în cele cinci țări participante și lacunele identificate cum ar fi lipsa unor planuri de acțiune naționale pentru conservarea sturionilor aliniate PANEUP (planului pan-european pentru conservarea sturionilor)
O mai bună coordonare și implicare sunt necesare și în cazul conservării ex-situ (creșterea puilor de sturioni în vederea repopulărilor), a disponibilității de sturioni reproducători și a acțiunilor de populare. S-au căutat și soluții pentru înlăturarea sau atenuarea conflictelor generate de dezvoltarea economică: navigație, dragaje, hidroenergie, extragere de materiale de construcție.
Participanții au fost foarte activi și au generat numeroase idei pentru îmbunătățirea implementării planului pan-european pentru conservarea sturionilor, demonstrând un interes real pentru aceste specii și situația lor.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să contactați:
Cristina Munteanu, Coordonator Național – sturioni, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40730098710
Diana Iancu, Manager de comunicare pentru conservarea speciilor sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40757176467
Despre WWF (Fondul Mondial pentru Natură)
De peste 15 ani, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) își propune să oprească degradarea naturii și să protejeze biodiversitatea. Astfel, WWF – România participă activ la conservarea planetei, la restaurarea ecologică a mediului natural și construiește un viitor în care oamenii trăiesc și se dezvoltă în armonie cu natura. Misiunea WWF este implementată prin programe de policy și conservare a naturii, consolidarea capacității publice de a acționa în probleme de mediu și prin advocacy față de companii pentru a reduce amprenta de carbon. Zonele de conservare prioritare ale organizației sunt Maramureș, Transilvania, Sud-Vestul Carpaților, Apuseni, Lunca și Delta Dunării.
WWF – România (Fondul Mondial pentru Natură) face parte din WWF International, existent de peste 60 de ani, în peste 100 de țări, pe 6 continente.
WWF-Europa Centrală și de Est, în calitate de membru al rețelei globale WWF, are rolul de a promova misiunea WWF în șapte țări din Europa Centrală și de Sud-Est (între care și România) și în ecoregiunile Dunării și Carpatilor.
Mai multe informații aici: wwf.ro