WWF- România îşi exprimă îngrijorarea cu privire la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, proiect înregistrat cu nr. PLx.573 din 31.10.2011 la Camera Deputaţilor pentru dezbatere şi trimis pentru raport la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, respectiv la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor. Camera Deputaților est în acest caz Camera decizională.
Proiectul legislativ a fost acceptat „tacit” de către Senat, prima Cameră sesizată, ca urmare a depăşirii termenului de adoptare, potrivit art.75 alin.(2) teza a III-a din Constituţia României republicată.
Proiectul de Lege a fost analizat de către Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului din cadrul Senatului, care a hotărât, cu unanimitate de voturi, acordarea avizului negativ și respectiv de către Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală, unde proiectul legislativ a primit raport de respingere.
Cu toate acestea, nu trebuie să subestimăm gravitatea faptului că acest proiect a avut parte de susţinerea unei bune părţi a parlamentarilor români de specialitate, un semnal de alarmă că pădurile din ţara noastră se află în pericol tot mai mare.
WWF susţine gestionarea durabilă a pădurilor în România si este conştient de faptul că Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, necesită îmbunătăţiri (modificări), în vederea adaptării la contextul socio-economic, respectiv la problemele de mediu actuale, însă, în această formă, aduce prejudicii grave, din punct de vedere ecologic, social şi chiar economic.
Dorim să atragem atenţia asupra acelor propuneri de modificare/completare susţinute fie de către inițiatorii proiectului, fie de către Ministerul Mediului și Pădurilor prin „Punctul de vedere al Guvernului”, exprimat prin adresa nr.1919/DPSG din 29.08.2011, care, în opinia WWF, vor avea un impact negativ evident asupra gestionării pădurilor din România.
În acest context, am dori să punctăm doar câteva din cele mai semnificative propuneri de modificare a prezentului cod.
1. Renunțarea la articolul 59, alineatul (2), care reglementează obligativitatea încadrării volumului de lemn recoltat anual în posibilitatea anuală, încalcă flagrant principiile gospodăririi pădurilor menționate la articolul 20, alineatul (2). Se încearcă astfel ignorarea principiului continuităţii recoltelor de lemn precum și al celui privind asigurarea conservării şi ameliorării biodiversităţii, principii care asigură bazele unei gospodăriri durabile și pe care ţara noastră şi le-a reasumat la Summit-ul Pamântului de la Rio – 1992.
În acest context spre exemplu, va fi posibilă exploatarea posibilităţii de produse lemnoase aferentă celor 10 ani de aplicare a prevederilor amenajamentului în 8, 6 sau chiar într-un singur an (singurul factor limitativ fiind doar posibilitatea absorbţiei pe piaţă a masei lemnoase) ulterior putând fi admisă elaborarea unui nou proiect de amenajare cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
2. Modificările propuse la art. 16 – alineatele (1) și (2) coroborate cu art. 20 alin (1) vor însemna, practic, întoarcerea la greşelile din perioada celui de-al doilea val al retrocedării pădurilor (2001-2005). Reamintim faptul că de acele măsuri este legată, în mare măsură, degradarea a peste 400.000 mii ha de pădure. În afara ignoranței cu privire la menținerea continuităţii funcţiilor pădurii, considerăm repetarea unor practici catastrofale ca fiind inacceptabilă și intolerabilă.
3. Modificările propuse la art. 19, prin punctul de vedere al Guvernului, reprezintă o formă de adaptare forțată a gestionării resurselor naturale la cererea pieței, precum și falimentul impus valorificării superioare a produselor pădurii.
4. Făcând apel la principiul continuității formulat de Hartig, să nu pierdem din vedere că serviciile oferite de ecosistemele forestiere captează atenția specialiștilor și din alte domenii (economie, climatologie, energetică, etc), sunt din ce în ce mai apreciate și se depun eforturi susținute pentru cuantificarea corectă a valorii acestora, având în vedere capcana în care putem cădea neglijându-le. Susținem, în acest context, modificarea propusă la articolul, 15 alineatul (5).
Pădurile României – valoroase și apreciate și peste hotare – sunt în mare măsură expresia modului judicios în care au fost gospodărite și reprezintă deci dovada vie și de netăgăduit a succesului principiilor aplicate în actul de gestionare a lor. Reamintim aici, pentru specialiști, și facem cunoscut publicului, primul principiu folosit în activitatea de gestionare a pădurilor, formulat de G. L. Hartig, cu mai bine de 200 de ani în urmă: „Administraţiile silvice trebuie să reglementeze tăierile din păduri în aşa fel încât generaţiile viitoare să poată avea de pe urma lor cel puţin tot atâtea avantaje ca şi generaţia actuală „.
Propunerile de modificare a Codului Silvic, susținute și concertate, încalcă, în primul rând acestprincipiu, ;i au scopul, de fapt, să „soluționeze” cererea tot mai mare de masă lemnoasă, ceea ce va duce în cele din urmă la „ abdicarea de la principiul solidarităţii între generaţii, respectiv între prezent şi viitor” (J. Kostler: Kapitalismus und Forstwirtschaft).
WWF înţelege Codul Silvic ca o un instrument de bază în materializarea strategiei de gestionare a pădurilor în România şi de aceea invită la mobilizarea factorilor de decizie şi a societăţii civile pentru a susţine o strategie pe termen lung cu adevărat responsabilă, pentru ca şi generaţiile viitoare să se poată bucura de valorile oferite în prezent de pădure.