Forest James Morgan WWF

Pozitia WWF privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comert și Investitii (TTIP)

Cererea actuală pentru resurse depășește de 1.5 ori capacitatea de suport a planetei. Cererea pentru resursele naturale s-a dublat din 1966 până în prezent, punând o presiune uriașă asupra biodiversității, amenințând buna funcționare a ecosistemelor și livrarea serviciilor de mediu de către acestea, și cauzând degradarea sănătății pădurilor, râurilor și oceanelor. Nerecunoașterea valorii capitalului natural în comerțul internațional poate avea o contribuție majoră la deteriorarea sau pierderea ecosistemelor. Dacă vrem să administrăm planeta mai bine, pentru a produce suficient pentru viitor, trebuie să ne asigurăm că schimburile comerciale internaționale nu înseamnă doar creștere economică, ci și promovarea dezvoltării durabile, inclusive și a standardelor ridicate de mediu.

Luând în considerare informațiile disponibile pe această temă, WWF se întreabă dacă Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) va fi într-adevăr un acord exigent, care întărește standardele de mediu în Uniunea Europeană, în SUA și pe piețele în care acestea operează prin comerțul global, sau dacă nu cumva va slăbi protecția privind pentru mediul, protecția socială și cea asigurată consumatorilor, dar și dreptul guvernelor de a legifera în interesul public.

WWF este de părere că un acord TTIP cu standarde înalte trebuie să îndeplinească o serie de principii fundamentale:

1. TTIP trebuie să meargă dincolo de dispozițiile privind mediul și dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale existente între UE și SUA, pentru a include angajamente aplicabile pentru folosirea sustenabilă a resurselor și conservarea biodiversității. Comerțul dintre SUA-UE este cel mai mare din lume, având în 2013 o valoare de 650 miliarde de dolari (484 miliarde de euro). Statele Unite și  Uniunea Europeană depășesc împreună 50% din PIB-ul global, controlează aproximativ o treime din fluxul comercial mondial și aproximativ 40% din comerțul global în servicii.

Având în vedere ca SUA sau Uniunea Europeană reprezintă cel mai mare partener de comerț pentru aproape oricare altă țară, acestea modelează economia globală. Pentru a ne asigura că cererea în creștere de produse și servicii și investițiile suplimentare pe aceste piețe uriașe nu duc la accelerarea epuizării resurselor și la afectarea mediului, este foarte important ca TTIP să stabilească principii puternice și angajamente obligatorii pentru ambele părți, care să ajute la îmbunătățirea standardelor de mediu pe plan global.

2. TTIP trebuie să asigure menținerea standardelor de mediu existente și posibilitatea de a dezvolta pe viitor standarde mai ambițioase. WWF își exprimă o reală îngrijorare că eforturile de armonizare, incluzând recunoaşterea reciprocă a standardelor din SUA și UE şi procedurile pentru creșterea cooperării în domeniul legislativ, vor duce la scăderea standardelor de mediu. Orice armonizare ar trebui să se facă pe baza celui mai înalt standard, iar echivalarea reglementărilor  ar trebui să servească drept premisă care permite tuturor guvernelor, incluzând state din S.U.A și state membre UE, flexibilitatea de a dezvolta pe viitor politici mai ambiţioase, în interes public. De pildă:

a) TTIP nu trebuie să elimine protecţia privind sănătatea publică, a angajaților, siguranţa consumatorului, protecția faunei sălbatice şi a mediului în eforturile de a înlătura disparitățile dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană în ce privește reglementările legate de chimicale şi pesticide. Chiar dacă armonizarea și recunoaşterea reciprocă a standardelor nu ar fi urmărite prin TTIP, înțelegerea asupra procedurilor pentru o reglementare coerentă ar putea îngheța dezvoltarea unor reglementări ambițioase asupra chimicalelor pe ambele maluri ale Atlanticului.

b) TTIP trebuie să păstreze posibilitatea ca Uniunea Europeană și Statele Unite să-și păstreze standardele de siguranță alimentară și programele de susținere a sistemelor agricole durabile. TTIP ar trebui să respecte abordările diferite din SUA și UE privind siguranța hranei și să includă garanții că partenerii de comerț își pot menține și îmbunătăți propriile standardele de calitate și siguranță a produselor alimentare. TTIP ar trebui de asemenea să promoveze stabilirea și folosirea unor standarde înalte pentru sustenabilitatea agriculturii într-o manieră transparentă, cu participarea diferitelor părți interesate.

c) TTIP trebuie să evite cu strictețe slăbirea interdicțiilor existente sau a moratoriilor asupra exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică în Europa sau a măsurilor pentru limitarea exploatării. Mai departe, TTIP nu ar trebui să revoce abilitatea guvernului SUA de revizuire a exportului de combustibili fosili în interesul publicului, având în vedere impactul semnificativ asupra mediului rezultat din producerea si transportul lor și nevoia de a menține un anumit grad de flexibilitate în politicile publice pentru a putea combate schimbările climatice.

3. Politicile de mediu ale UE sunt guvernate de principiul precauției care trebuie admis și prin TTIP. Principiul precauției permite guvernelor să ia măsuri de precauție împotriva activităților umane care ar putea avea un impact nociv asupra sănătății oamenilor sau mediului, incluzând efecte care sunt plauzibile științific dar nu neapărat dovedite.

4. Excluderea din TTIP a clauzei privind disputele dintre investitor și stat (ISDS) . Uriașa scară a posibilelor investiții reciproce în Statele Unite și UE pune într-o oarecare umbră relația de comerț însăși, fiecare dintre cele două părți fiind pentru cealaltă sursa primară și destinația pentru investițiile străine directe. ISDS oferă investitorilor străini posibilitatea de a reclama guvernele-gazdă în curți de arbitraj independente (externe) în eventualitatea în care consideră că legile și regulamentele țării în care operează nu le asigură destulă protecție/libertate. WWF se opune accesului atât de facil la ISDS prin TTIP. Creșterea numărului de provocări pentru legile și politicile UE și SUA menite să protejeze mediul sau să adreseze schimbările climatice va rezulta într-un efect de demotivare a guvernelor în a implementa măsuri de protecție a mediului.

Atât timp cât companiile naționale nu au acces la procedurile ISDS, care sunt în afara proceselor judiciare domestice, includerea ISDS în TTIP ar oferi un avantaj substanțial investitorilor americani în UE și vice versa.
Dispozițiile privind arbitrajul între investitori-state sunt în mod special nepotrivite, având în vedere sistemele judiciare solide, suverane atât din UE, cât și din SUA.

5. Transparența și participarea cetățenilor în negocierile TTIP este esențială pentru a asigura legitimitatea oricărei înțelegeri. Discuțiile purtate în secret oferă un motiv de teamă publicului că standarde și garanții importante sunt negociate necorespunzător sau chiar eliminate. Având în vedere complexitatea înțelegerilor din domeniul comerțului și faptul că sunt gândite pe termen lung, asigurările pe care le dau negociatorii SUA și EU cum că sănătatea și siguranța consumatorilor și a angajaților sau protecția mediului vor fi păstrate nu pot fi verificate în absența transparenței, a posibilității de a consulta periodic textele negocierilor de către public și a implicării totale a instituțiilor cu rol legislativ. Transparența, cu un dialog îmbunătățit ar crește și calitatea acordului.

6. Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii ar trebui să admită că TTIP va afecta comerţul cu ţările în curs de dezvoltare şi să se asigure astfel că TTIP nu va submina dezvoltarea durabilă, inclusiv printr-un angajament privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

Concluzii

Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) ar trebui să fie un acord cu standarde înalte care să consolideze şi să promoveze, nu să compromită sustenabilitatea mediului în Uniunea Europeană şi în Statele Unite. Pentru a face faţă provocărilor grele specifice comerţului şi mediului, TTIP ar trebui să stabilească principii solide şi angajamente obligatorii care să conducă la avansarea sustenabilităţii şi a conservării biodiversităţii în toate ţările legate prin comerțul global de SUA şi UE.

WWF are serioase temeri că anumite dispoziţii din cadrul TTIP, precum cele privind coerenţa în reglementare şi metoda propusă pentru soluţionarea litigiilor dintre investitori și state, ar putea submina actele normative existente și obstrucționa dezvoltarea de noi standarde și soluții necesare în adresarea provocărilor de mediu, ameninţând astfel progresul în combaterea supra-exploatării resurselor, schimbărilor climatice şi în eforturile de conservare a naturii pe ambele părţi ale Atlanticului. WWF s-ar opune oricărui acord TTIP care ar slăbi sau ameninţa standardele de protecţie a mediului, protecţie socială sau a consumatorului, sistemele judiciare deja instituite şi puterea guvernelor de a reglementa în interes public. Asigurările negociatorilor TTIP că acestea vor fi păstrate vor fi foarte greu de verificat, dacă nu chiar imposibil,  în absenţa unor negocieri transparente şi a unei dezbateri publice corespunzătoare.
 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top