codrii_seculari_strambu_baiut_traseu_poiana_botizii

Master Planul de Transport al României va tine cont de protejarea naturii

În perioada procesului de elaborare a Master Planului de Transport al României până în anul 2030, care a durat mai bine de doi ani, WWF-România a influențat modul de evaluare și măsurile propuse, astfel încât să ne asigurăm că viitoarele proiecte rutiere, navale sau feroviare din țara noastră vor conține măsuri de conservare a naturii în acord cu valorile și viziunea organizației. WWF a fost singura organizație de mediu care a participat la dezbaterile publice și a contribuit în mod activ cu propuneri concrete pe măsuri de evitare și atenuare a impactului asupra biodiversității.

Dezvoltarea infrastructurii este una dintre prioritățile României și a Uniunii Europene, iar o parte importantă din investiții se va aloca în următoarea perioadă de programare infrastructurii de transport. În timp ce suntem de acord cu faptul că România are nevoie „de o infrastructură adecvat dezvoltată, modernă și sustenabilă”, există riscuri foarte mari în ceea ce privește degradarea biodiversității (cu consecințe nu doar ecologice, ci și sociale și economice). Fragmentarea habitatelor cauzată de infrastructura de transport este cunoscută ca ameninţare majoră pentru biodiversitate şi rezolvarea problemei a devenit o preocupare și a Uniunii Europene.

Raportat la restul Europei, România încă deține o moștenire bogată de habitate naturale (precum habitatele pentru carnivorele mari) și specii rare (precum sturionii), dar multe dintre zonele naturale sunt în pericol de a pierde habitate importante prin fragmentarea acestora ca urmare a intervenției umane. Conectivitatea adecvată poate fi menținută numai dacă există obligația ca în planurile de utilizare a terenurilor să fie respectate conexiunile între habitate identificate în rețelele ecologice naționale și internaționale.
 
Încă din anul 2006, WWF-România le-a amintit constant autorităților române de faptul că grija pentru natură ar trebui să fie prioritară, fiind baza oricărei dezvoltări. Dialogul constant cu ministerele relevante și alte instituții din subordine au mers pe ideea că măsurile de protecție și conservare a naturii nu sunt un impediment pentru dezvoltare, ci o obligație națională și europeană și, mai mult decât atât, un avantaj în dezvoltare. România, considerată ca fiind una din cele mai bogate ţări europene din punctul de vedere al resurselor naturale, nu trebuie să repete greşelile altor ţări, care în ultimii ani şi-au distrus natura, iar acum investesc sume serioase pentru a reconstrui ceea ce au pierdut. 
 
Procesul, pe scurt
 
Prima versiune a Master Planului de Transport, publicată în octombrie 2012, nu conținea nici măcar o referire la conservarea biodiversității. WWF a elaborat atunci un set de cerințe pe care le-a înaintat spre dezbatere.  Au urmat întâlniri cu reprezentanți ai AM POST și firmei de consultanță responsabilă cu elaborarea Master Planului de Transport. În ultima parte a anului 2014, biodiversitatea a fost inclusă în Raportul de mediu la Master Planul de Transport drept unul dintre indicatorii principali de evaluare a planului.
 
În ianuarie 2015, raportul final de mediu includea marea majoritate a propunerilor WWF. Câteva dintre măsurile solicitate de organizația noastră și incluse în Raportul de mediu sunt:
 
–  evitarea impactului negativ al proiectelor de transport asupra tuturor tipurilor de arii protejate din România, incluzând situri N2000, asupra zonelor împădurite și chiar a zonelor din afara ariilor protejate unde s-au identificat specii protejate, prin reconsiderarea traseelor);
 
–  evitarea impactului asupra sturionilor în proiectele de navigatie (vezi nota);
 
–  recunoașterea impactului navigației asupra biodiversității fluviului Dunărea;
 
–  integrarea cu prioritate a măsurilor non-structurale și a infrastructurii verzi (pasaje de trecere pentru animale, coridoare, tunele etc);
 
– stabilirea calendarului de implementare a proiectelor de transport va ține cont de perioada necesară pentru colectarea datelor științifice privind biodiversitatea, dar și de costurile necesare pentru acest proces;
 
– introducerea de măsuri specifice pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice, prin evitarea despăduririlor sau menținerea zonelor umede.
 
Există numeroase exemple în UE pentru soluţii de realizare a infrastructurii de transport cu impact minim asupra naturii, cum ar fi pasaje de trecere, coridoare, tunele, panouri izolatoare pentru zgomot, plase de protecţie, etc. Aceste soluţii, chiar dacă presupun investiţii suplimentare, nu sunt gândite exclusiv pentru protejarea speciilor, ci şi pentru sănătatea şi confortul cetăţenilor, demonstrând o reală responsabilitate în cheltuirea banilor publici.   
 
WWF nu se limitează la integrarea formală a conservării naturii, ci va urmări îndeaproape proiectele relevante pentru organizație în special pe sectoarele rutier și naval, pentru a se asigura că măsurile de pe hârtie se vor regăsi și în proiectele propriu-zise și în final, pe teren.
 
Notă pentru editori:
 
Sturionii sunt meționați în diverse anexe ale unor acte de reglementare naționale și internaționale, având drept scop conservarea acestor specii; în pofida eforturilor de conservare, situația populațiilor de sturioni s-a înrăutățit drastic între 2002 – 2005 și, ca urmare, a fost emis Ordinul comun al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și al Ministerului Mediului nr. 262/330/2006 care a instituit interdicția totală de pescuit pe 10 ani, înlocuit în 2012 de Ordinul comun nr.1302 din 27 aprilie 2012 privind măsurile de refacere și conservare a populațiilor de sturioni din habitatele piscicole naturale și dezvoltarea acvaculturii de sturioni în România.
 
În 2009, sturionii au devenit specii reprezentative pentru Dunăre în cadrul „Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării” (SUERD), înființându-se Grupul de Acţiune pentru Conservarea Sturionilor (Danube Sturgeon Task Force).
 
Ținând cont de toate aceste eforturi la nivel național și internațional, de efortul financiar deja depus pentru menținerea acestor specii (aproape 2 milioane de Euro din fonduri naționale pentru repopulare și cel puțin 12 milioane Euro din fonduri europene în România și Bulgaria) și de sensibilitatea sturionilor la alterări hidromorfologice, impact recunoscut al proiectelor de navigație, considerăm că este foarte important să se ia în considerare perioada necesară colectării datelor științifice încă incomplete sau absente pe mari segmente ale Dunării, dar și includerea de recomandări de evitare a lucrărilor în perioadele de migrație pentru reproducere și în zonele identificate drept habitate de reproducere și iernare și a lucrărilor care să se constituie în obstacole pentru migrația acestor specii.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top