Inundațiile au revenit în România, amenințând comunitățile din lungul Dunării și amintindu-ne, o dată în plus, că pentru a evita dezastrele provocate de asemenea evenimente avem nevoie de soluții pe termen lung, cu aplicare imediată.
În 2006, Dunarea și-a recâștigat singură teritoriile pierdute, însa nu pentru mult timp. Acolo unde s-au facut breșe pentru descărcarea surplusului de apă, digurile au fost reconsolidate și terenurile drenate. Spre deosebire de 2006, Romania are acum planuri (Planul de Management pentru Bazinul Dunării) și strategii (Strategia Națională de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung) care susțin refacerea luncilor inundabile ale râurilor (inclusiv a Dunarii) ca soluții fezabile, dar care ramân, deocamdată, doar pe hârtie. In Planul de Management pentru fluviul Dunărea, România propune, pentru refacerea conectivității laterale, 473.000 ha în lunca indiguită a Dunării, dar termenul de realizare este incert.
WWF recunoaște complexitatea și provocările planurilor de refacere a luncilor inundabile, însă susține că acestea trebuie să constituie o prioritate pentru managementul riscului la inundații și pentru adaptarea la schimbările climatice, susținute prin proiecte concrete.
Un studiu WWF realizat dupa inundațiile din 2006 (Nota 1) arată că în bazinul Dunării 70% din luncile inundabile ale râurilor și-au pierdut, prin indiguire, capacitatea naturală de descărcare a viiturilor. Refacerea luncii inundabile a Dunării ar aduce beneficii multiple, nu doar prin reducerea riscului la inundații, ci și prin alte servicii de mediu generate și disponibile comunitatilor locale.
,,Potentialul de refacere a luncii este chiar mai mare decat cel stabilit în Planul de Management, ca de altfel și beneficiile economice și ecologice obținute prin implementarea unor proiecte de reconectare a zonelor inundabile,, a declarat Orieta Hulea, Coordonator Regional Program Ape la WWF. ”România deține suprafața cea mai mare din lunca Dunării Inferioare și, totodată, cel mai ridicat protențial pentru refacerea acesteia. Un proiect pe cel puțin 3.000 de ha ar putea servi ca model pentru demonstratea viabilității unor astfel de soluții, ceea lipsește este doar voința politica de a-l pune în practică,, a continuat Orieta Hulea.
WWF, în parteneriat cu două Agenții de Protecția Mediului locale (Olt și Teleorman) și cu sprijin financiar UE, a demarat, în ianuarie 2009, un proiect de refacere a zonelor inundabile în 2 zone pilot din lunca Dunarii: proiectul Green Borders (Frontiere Verzi), al cărui obiectiv îl reprezintă conservarea a două specii de păsări amenințate de pe Dunăre: rața roșie și cormoranul pitic. Asigurarea condițiilor de conservare a celor două specii presupune, în primul rând, conservarea şi reconstrucţia zonelor umede de-a lungul Dunării folosite ca zone de hrănire şi cuibărire.