2025 a pus natura sub presiune, dar a arătat și ce este posibil atunci când consecvența întâlnește acțiunea. Într-un context de tranziții, reguli în schimbare și decizii cu impact pe termen lung, WWF a lucrat pentru ca pădurile, apele, speciile și comunitățile să rămână în centrul viitorului României.
2025 nu a fost un an simplu. A fost un an care a cerut consecvență și claritate în protejarea mediului, într-un context al tranzițiilor și al deciziilor luate într-o realitate în continuă mișcare. România a intrat în acest parcurs într-un moment de schimbare instituțională, marcat de instalarea unui nou guvern. În paralel, la nivel european, au fost inițiate procese care indică o recalibrare a unor angajamente de mediu, de la propuneri de flexibilizare legislativă până la decizii precum reducerea nivelului de protecție pentru lup în cadrul Directivei Habitate, semnalând o posibilă redefinire a modului în care sunt înțelese și aplicate standardele de protecție a naturii.
Pentru WWF, anul a însemnat transformarea presiunii în acțiune și reafirmarea unei convingeri ferme: grija pentru natură nu este negociabilă. Am căutat soluții acolo unde regulile s-au schimbat, am apărat ceea ce risca să se piardă și am intervenit ori de câte ori biodiversitatea, ecosistemele si comunitățile trebuiau readuse în centrul deciziilor.
Unele inițiative au deschis drumuri noi. Altele au arătat cât de complex este procesul de schimbare într-un sistem cu interese diverse. Dar tocmai din aceste contraste se conturează sensul lui 2025: să construiești consecvent, chiar și atunci când contextul cere mai multă răbdare decât certitudine – și mai multă responsabilitate decât compromis.
Ce am făcut pentru păduri în 2025
Un an în care pădurile au fost puse în centrul deciziilor, nu doar al discursului.
Într-un an al tranzițiilor și al regulilor rescrise, am ales să fim clari, consecvenți și orientați spre soluții. Pentru WWF, 2025 a însemnat să punem pădurea în centrul deciziilor: nu prin declarații, ci prin pași concreți care schimbă modul în care România își protejează și își administrează patrimoniul forestier.
Metodologie pentru protecție strictă. La începutul anului, metodologia îmbunătățită pentru identificarea zonelor de protecție strictă a fost aprobată. Am fost parte activă a procesului coordonat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, contribuind la selecția valorilor ridicate de conservare, care să se facă pe criterii solide și durabile. Rezultatul imediat: până în iunie 2026, România poate selecta 700.000 ha din cele mai valoroase păduri și peisaje forestiere pentru protecție strictă. Miza pe termen lung: atingerea pragului de 10% zone strict protejate, un pas care ar plasa România printre pionieri și ar oferi un model replicabil la nivelul Uniunii Europene.
Pădurile, pilon al investițiilor verzi în Europa. Prin evenimentul „Pădurile, pilon central al viitorului investițiilor verzi în Europa”, am adus la masa discuțiilor cea mai mare diversitate de voci de până acum în consultarea europeană privind finanțările UE pentru sectorul forestier. Mesajul nostru, susținut de comunități, proprietari de păduri, mediul academic, ONG-uri, sectorul privat și decidenți, a fost fără echivoc: pădurile trebuie recunoscute ca sector strategic pentru reziliență climatică, competitivitate și tranziție ecologică. Am mutat dezbaterea de la intenții la mecanisme financiare funcționale, arătând că o silvicultură responsabilă nu este opțională, ci este esențială pentru un viitor verde și rezilient.
Bioeconomie sustenabilă. Am publicat viziunea strategică pentru viitorul pădurilor din România: o pledoarie pentru un model silvicultural apropiat de natură, susținut de politici publice coerente, finanțare dedicată și măsuri de stimulare a bioeconomiei forestiere circulare. Am demonstrat că atunci când silvicultura apropiată de natură este corelată cu o bioeconomie sustenabilă, cele două se întăresc reciproc: susțin funcțiile multiple ale pădurii și cresc reziliența socio-ecologică la nivel de peisaj. Am propus un cadru integrat care mută discursul de la „conservare versus economie” către „protecție și valoare, împreună”, oferind decidenților instrumente pentru politici, finanțări și investiții pe termen lung. România are aici atât datoria, cât și oportunitatea de a deveni reper european pentru practici validate de timp.
Reforma Romsilva. Am susținut constant nevoia unei reforme reale a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, care să înceapă cu un proces transparent de definire a așteptărilor privind administrarea pădurilor de stat: obiective strategice, obligații de serviciu public și indicatori de performanță. Reforma nu este doar o chestiune tehnică limitată la sector, este un interes public major. Pădurea nu înseamnă doar lemn, ci servicii ecosistemice esențiale, adaptare la schimbările climatice și bunăstare pentru comunități. Pentru WWF, această reformă poate fi cu adevărat un game changer, dacă este construită pe principii de transparență, profesionalism și responsabilitate publică, nu printr-o simplă rearanjare de organigramă.
Ce am făcut pentru ape în 2025
Apa înseamnă siguranță, hrană și stabilitate pentru oameni și natură.
Într-un an plin de provocări și schimbări, am continuat să lucrăm pentru ca apa, esențială pentru natură și comunități, să rămână o prioritate. Pentru WWF, 2025 a însemnat pași concreți pentru protejarea Deltei Dunării, refacerea râurilor și consolidarea dialogului cu oamenii care depind de aceste ecosisteme.
Delta Dunării. În 2025, proiectul de lege L349/2025, care ar fi afectat grav ecosistemul Deltei și economia locală, a primit aviz negativ din partea Comitetului Economic și Social și a comisiilor specializate din Parlament. WWF a contribuit la acest rezultat prin argumente științifice, subliniind că protejarea Deltei nu înseamnă doar conservarea biodiversității, ci și siguranță pentru natură și bunăstare pentru comunități. Acest moment a reconfirmat rolul dialogului informat în decizii cu impact major, în care societatea civilă poate și trebuie să joace un rol esențial.
Mahmudia-Carasuhat. În noiembrie 2025, o hotărâre judecătorească definitivă a impus desecarea zonei Carasuhat, o decizie cu impact major asupra naturii și comunităților locale. Deși rezultatul nu a fost cel dorit, am considerat esențial ca subiectul să rămână în atenția publică și instituțională. Prin campanii de comunicare, am menținut tema pe agenda națională și am generat reacții constructive din partea autorităților locale, regionale și naționale. Dialogul continuă, iar faptul că problema rămâne vizibilă este un pas important pentru adoptarea unei soluții, cu efecte benefice pe termen lung.
Lunca Dunării. În 2025 am consolidat un cadru de dialog structurat cu comunitățile din Lunca Dunării, pe teme de refacere a naturii și adaptare la schimbările climatice. Am evoluat de la interacțiuni punctuale la o abordare strategică, care va continua prin acțiuni în proiectele din 2026. Această schimbare de paradigmă, de la „proiecte pentru comunități” la „proiecte împreună cu comunitățile”, deschide calea către parteneriate pe termen lung.
Râuri eliberate. Open Rivers Programme a anunțat finanțarea a 20 de proiecte europene pentru îndepărtarea obstacolelor de pe râuri. Patru sunt în România, iar două sunt coordonate de WWF. În total, gestionăm trei proiecte dedicate refacerii conectivității longitudinale a râurilor. Proiectul de pe râul Dejani este emblematic: ne propunem să eliminăm 16 obstacole învechite, redând râului libertatea de a curge și naturii șansa de a se regenera. Într-un context în care dezbaterea publică pe tema barajelor este adesea polarizată, transparența și siguranța (inclusiv cea energetică) rămân esențiale pentru viitorul apelor și al comunităților.
Ce am făcut pentru specii în 2025
Protejarea speciilor emblematice prin acțiuni concrete și colaborare cu comunitățile
În 2025, am continuat să lucrăm pentru conservarea speciilor emblematice ale României (sturioni, zimbri și carnivore mari) prin acțiuni concrete, dialog și parteneriate. Rezultatele arată că progresul este posibil atunci când știința, comunitățile și decidenții lucrează împreună, dar și că provocările rămân complexe.
Sturioni. Simbol al Dunării și una dintre cele mai vechi specii din lume, sturionii rămân în pragul dispariției. În 2025, am făcut pași importanți: patru populări cu sturioni de vârste diferite (de la larve la subadulți) însumând aproximativ 56.000 de exemplare. Intervențiile au fost sprijinite de WWF-România, în colaborare cu parteneri științifici din Austria și Ungaria.
Am înregistrat 140 de raportări de capturi accidentale, un semn că încrederea pescarilor în procesul de conservare crește.
Totodată, am reluat dialogul cu comunitatea de pescari din Sfântu Gheorghe, care a ales cooperarea în locul izolării. Provocarea rămâne extinderea comunicării către alte comunități și armonizarea legislației la nivel național.
Zimbri. În Munții Țarcu, zimbrul a devenit un simbol al refacerii naturii și al speranței că biodiversitatea poate fi readusă acolo unde a dispărut. În 2025, am consolidat monitorizarea populației, iar datele obținute confirmă o creștere la aproximativ 250 de indivizi. În paralel, am avansat în elaborarea planului național pentru conservarea zimbrului, prin întâlniri ale grupului de lucru care au generat un document strategic ce va fi înaintat spre aprobare în 2026.
Un alt progres important: reducerea conflictelor om – zimbru în zona de proiect, datorită colaborării dintre partenerii LIFE with Bison și autoritățile locale.
Dar provocările rămân. Relocările internaționale au fost afectate de epizootii și logistică, mortalitatea ridicată din lunile august-septembrie și lipsa unui cadru comun pentru monitorizare subliniază că succesul depinde nu doar de eforturi biologice, ci și de coordonare între toți actorii.
Carnivore mari (urs, lup și râs). 2025 a fost despre a transforma coexistența din concept în practică și despre integrarea conectivitatea ecologică în planificarea teritorială. Termenul „Bear Smart” a devenit tot mai prezent în mass-media, administrații și comunități, promovând măsuri preventive în locul celor reactive. Conferința Tușnad EcoBear a reunit experți internaționali, autorități și ONG-uri, oferind vizibilitate României ca hub pentru bune practici și schimb de cunoștințe.
Un alt pas important: Ministerul Transporturilor a recunoscut public contribuția WWF la integrarea coridoarelor ecologice în proiectele de infrastructură, consolidând rolul nostru ca partener strategic în planificarea conectivității.
Provocările rămân. Lipsa accesului complet la datele studiului genetic al populației de urși limitează recomandările bazate pe dovezi, iar metodologia pentru desemnarea coridoarelor ecologice nu a fost încă adoptată. În plus, schimburile internaționale privind coexistența cu carnivorele mari au fost insuficiente, o oportunitate pe care ne propunem să o valorificăm în 2026.
Ce am făcut pentru clima si energie în 2025
Tranziția energetică nu este doar despre viteză, ci despre direcție.
2025 a fost un an al deciziilor care vor defini tranziția energetică. România a făcut pași înainte, dar provocarea rămâne aceeași: cum accelerăm fără să pierdem din vedere impactul asupra naturii și comunităților. Pentru WWF, anul a însemnat să transformăm principiile în acțiuni și să arătăm că tranziția nu este doar despre viteză, ci despre direcție. În acest demers, ne-au sprijinit parteneriatele construite cu actori din domenii diverse, precum și integrarea WWF în rețeaua națională de excelență a Universității Politehnica București, o platformă care conectează expertiza în cercetare cu gândirea inovatoare pentru a ancora tranziția energetică în soluții bazate pe știință.
Accelerarea energiei regenerabile. WWF a contribuit decisiv la deschiderea acestui drum, demonstrând că dezvoltarea energiei regenerabile poate fi accelerată și fără compromisuri semnificative pentru om și natură. Cheia a fost o planificare teritorială multisectorială, care să țină cont de toate prioritățile în utilizarea terenurilor. Rezultatele proiectului RENewLand, cu focus pe energie solară și eoliană onshore, au oferit la timp o bază solidă pentru procesul de desemnare a zonelor de accelerare (RRA) pentru energie regenerabilă, astfel încât Ministerul Energiei și experții implicați să nu pornească de la zero.
Cu sprijinul instituțiilor relevante, aceste rezultate pot fi completate cu straturile lipsă și ajustate conform normelor legale, de la cartarea zonelor artificiale și a zonelor tampon, până la excluderea terenurilor agricole fertile și a zonelor HNV (High Nature Value). Am subliniat constant că desemnarea RAA-urilor trebuie să țină cont de zonele sensibile pentru natură, beneficiile comunitare, circularitatea la sfârșitul ciclului de viață și pregătirea pentru rețea, pentru ca tranziția să fie nu doar rapidă, ci și responsabilă.
Hidroenergie. În 2025, am continuat să apărăm râurile și ariile protejate de proiecte hidroenergetice cu impact disproporționat. Am cerut eliminarea din PNIESC a investițiilor care ar distruge ecosisteme valoroase pentru un aport energetic limitat și vulnerabil în perioadele de secetă. La consultările SEA, am venit cu argumente bazate pe dovezi și cu soluții alternative, precum retehnologizarea infrastructurilor existente și accelerarea dezvoltării surselor regenerabile mai sustenabile. Planul a rămas neschimbat, dar mesajul nostru rămâne clar și vom continua să aducem date și soluții: kilowații „ieftini” nu pot fi plătiți de natură și de comunități.
Comunități de energie. În 2025, am fondat prima coaliție a comunităților de energie din România, o organizație dedicată promovării și sprijinirii dezvoltării acestui sector. De asemenea, am înregistrat un progres esențial: după aproape trei ani de decalaj față de calendarul european, pe 6 noiembrie a fost adoptat cadrul legislativ pentru comunitățile de energie, proces la care WWF, alături de alte ONG-uri, a contribuit substanțial prin expertiză și dialog instituțional. Următorul pas este implementarea: ANRE trebuie să adopte urgent normele tehnice necesare, iar ministerele să asigure finanțări dedicate. 2026 trebuie să fie anul în care principiile devin proiecte reale, astfel încât oamenii să simtă beneficiile concrete ale acestei schimbări.
Orașele verzi. Criza climatică se decide în orașe, iar capacitatea administrativă face diferența. În 2025, WWF România a sprijinit șapte primării să-si raporteze datele si actiunile climatice pe platforma CDP–ICLEI Track, consolidând date despre emisii, energie, mobilitate, deșeuri și adaptarea la schimbările climatice, un pas esențial pentru alinierea politicilor locale la angajamentele climatice europene și internaționale.
În paralel, am implicat peste 300 de tineri prin inițiativa One Planet City Challenge (OPCC): în Brașov și Bistrița aceștia au co-creat soluții pentru mobilitate sustenabilă, extinderea spațiilor verzi, protejarea habitatelor urbane și reducerea insulelor de căldură. Propunerile lor, de la transformarea străzilor în zone verzi, la amenajarea albiei râurilor și crearea parcurilor de buzunar, au ajuns direct pe masa decidenților, consolidând dialogul dintre tineri și autorități pe tema schimbărilor climatice.
Rabla pentru sobe. În 2025, o măsură cu impact major a rămas în așteptare: programul „Rabla pentru sobe”, inițiat de Ministerul Mediului la propunerea WWF-România, pentru gospodăriile rurale care se încălzesc cu lemn. Deși cadrul era pregătit, implementarea s-a blocat la rectificarea bugetară. Impactul ar fi fost semnificativ : înlocuirea sobelor vechi ar fi redus consumul de lemn cu 60–65%, presiunea asupra pădurilor, precum și cheltuielile gospodăriilor și poluarea din sezonul rece. Nu renunțăm: este o măsură cu beneficii sociale, climatice și de mediu, care rămâne o prioritate pentru anii următori
Sărăcie energetică. WWF România a susținut, prin argumente bazate pe date și printr-un dialog constant cu Comisia Europeană și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, includerea gospodăriilor vulnerabile care se încălzesc cu lemn de foc pe lista beneficiarilor măsurilor de combatere a sărăciei energetice. Rezultatul este accesul la cel mai amplu fond alocat României pentru această perioadă, în valoare de aproximativ 6 miliarde de euro, pentru intervalul 2026–2030. Inițial, mecanismul de sprijin viza exclusiv gospodăriile care se încălzesc cu gaz. Ulterior, în urma acestui proces de consultare și fundamentare, au fost incluse și gospodăriile care folosesc lemn de foc, adesea cele mai expuse riscului de sărăcie energetică.
În paralel, WWF România a lucrat direct cu municipalitatea Lăpuș pentru a testa măsuri de eficientizare energetică în 20 de locuințe vulnerabile și pentru a construi un plan de acțiune local, care poate fi replicat și în alte comunități. Acest demers arată cum dialogul informat, colaborarea instituțională și perseverența pot genera politici mai echitabile, cu beneficii directe pentru oameni și pentru mediu.
Ce am făcut pentru hrană și agricultură în 2025
Sistemele alimentare sunt esențiale pentru sănătatea oamenilor și a naturii.
Într-un an în care presiunea asupra sistemelor alimentare a crescut, am ales să construim pe soluții care schimbă regulile jocului: achiziții publice verzi, sprijin pentru fermieri și acțiuni pentru biodiversitate în mediul urban.
Achiziții verzi de hrană. Am capacitat și motivat peste 100 de participanți (funcționari publici, producători alimentari și tineri) prin instruiri și ateliere dedicate despre ce înseamnă achizițiile publice verzi: alimente cumpărate nu pe criteriul „cel mai mic preț”, ci pe raportul calitate–preț, cu criterii ecologice care reduc impactul asupra naturii și oamenilor. Rezultatul? Majoritatea funcționarilor publici și producătorilor locali care au trecut prin aceste experiențe au declarat că vor implementa și respectiv se vor implica. In acest mecanism, În aprilie, eforturile noastre au contribuit la îmbunătățirea legislației: Guvernul a adoptat primul „Program național de achiziții ecologice 2025–2030”, cu ținte obligatorii – 50% din alimente și 40% din serviciile de catering achiziționate de instituțiile publice vor trebui să respecte criterii verzi până în 2030. Prin campaniile noastre, peste 24.000 de oameni au aflat despre acest concept, iar peste 2.000 au interacționat direct cu mesajele noastre.
Plantări pentru polenizatori în oraș. Am demarat, alături de organizații locale, intervenții în spații verzi din București pentru a crea condiții favorabile speciilor polenizatoare – albine, fluturi și alte insecte aflate în declin accelerat. Prima acțiune a avut loc în grădina Muzeului Hărților, alături de Club Clorofila: 30 de plante perene și 135 de bulbi plantați, toate/toți cu valoare ecologică. În 2026, vom continua cu însămânțări din flora spontană, pentru a asigura hrană polenizatorilor pe tot parcursul anului, în spațiul verde de 400 m² al Muzeului. Acest demers continuă inițiativa noastră începută în 2021 cu proiectul BeeActive, primul proiect multidisciplinar care a pus pe agenda publică nevoia unui plan național pentru conservarea polenizatorilor.
Schimbările climatice și fermierii locali. Împreună cu Administrația Națională de Meteorologie, am publicat un studiu despre impactul schimbărilor climatice asupra fermelor (mici) din România, bazat pe sondaje în trei regiuni ale țării și interviuri cu cinci asociații agricole reprezentative. Rezultatele sunt clare: seceta severă și lipsa sprijinului amenință viitorul agriculturii românești. Am organizat un dialog extins cu fermieri, climatologi, cercetători și autorități pentru a discuta soluții: sprijin real pentru micii producători, reducerea birocrației, educație și consiliere, lanțuri scurte de distribuție și centre locale de colectare și procesare. Viitorul agriculturii depinde de aceste măsuri și de capacitatea și voința sistemului public de a le transforma în politici funcționale pe termen lung.
Privind spre 2026
2025 a fost un an al consolidării și al clarificării direcției. Am demonstrat că progresul este posibil atunci când este construit pe date, dialog și parteneriate solide. Dar miza nu se oprește aici.
2026 va fi anul în care multe dintre aceste procese trebuie să treacă de la cadre și intenție, la implementare la scară largă și impact decisiv. Accentul se mută tot mai clar pe rezultate concrete, de amploare, pentru natură și oameni.
Pentru WWF, direcția rămâne aceeași: să lucrăm cu decidenți, comunități, mediul academic și sectorul privat pentru soluții care nu separa conservarea naturii de dezvoltare, ci le abordează ca procese complementare. Cu rigoare, responsabilitate și respect față de generațiile viitoare.
Natura nu poate aștepta.
Iar 2026 trebuie să fie anul în care construcțiile începute se transformă în schimbare durabilă, la scara de care oamenii și ecosistemele au nevoie.