Parlamentul are acum o responsabilitate istorică de a adopta, până la finalul actualului mandat politic, un nou Cod Silvic pe baza căruia să se poată aplica reformele esențiale în silvicultură, în beneficiul întregii societăți. Ultima variantă a proiectului de lege include o serie de prevederi importante, însă este esențial ca toate elementele care pun bazele reformelor asumate de România să fie integrate în forma finală a legii. Prin urmare, solicităm respectarea angajamentelor prevăzute în Strategia Națională pentru Păduri (SNP30) și includerea a patru măsuri-cheie care vor contribui la crearea unui Cod Silvic modern, eficient și adaptat nevoilor actuale.
Iată cele patru zone de interes pentru care solicităm autorităților să realizeze reformele mult așteptate:
- Reforma sistemului național privind combaterea recoltărilor ilegale
Plățile aferente lemnului contractat și recoltat trebuie să se efectueze strict pentru cantitățile materialelor lemnoase declarate la introducerea pe piață și nu in baza volumului calculat estimativ prin actul de evaluare al lemnului pe picior in pădure. Aceasta reprezintă esența reformei în administrarea pădurilor, cu implicații asupra regulamentului de valorificare a lemnului, regulamentului de pază a pădurilor și asupra întregii arhitecturi a sistemului național privind combaterea recoltărilor ilegale.
Controlul axat pe lemnul declarat la introducerea pe piață este singura modalitate care produce probe solide în instanță și da sens devizei simplitate – transparență – eficiență. Sistemul actual de control, bazat pe „marcarea” și paza arborilor în pădure, trebuie transformat într-unul axat pe controlul volumelor materialelor lemnoase la introducerea lor pe piață.
- Interesul public privind gestionarea durabilă a pădurilor
Pădurile din Fondul Forestier Național sunt un bun de interes național, iar Ocoalele Silvice sunt de interes public. Codul Silvic trebuie să clarifice faptul că administrarea pădurilor și serviciile silvice minimale constituie activități de serviciu public cu specific silvic, iar obiectivele instituite prin regulile de valorificare a lemnului din pădurile proprietate publica, constituie obligații de serviciu public.
Administrarea pădurilor și valorificarea masei lemnoase din pădurile proprietate publica nu trebuie înlocuite cu servicii comerciale de maximizare a ratei profiturilor pentru o anumită societate comercială. Altfel, administrarea pădurilor proprietate publică este considerată o activitate strict comercială, iar demersurile necesare gestionării durabile a pădurilor vor fi înlocuite de activități comerciale pentru maximizarea imediată a unor profituri pe termen scurt și nu vor putea să susțină o dezvoltare durabilă a economiei forestiere, în beneficiul interesului public și al întregii societății.
- Promovarea valorificării superioare a lemnului
Definiția „valorificării superioare a lemnului” trebuie corectată, căci în prezent reprezintă o distorsionare a unui concept consacrat. Definiția actuală nu promovează în mod clar valorificarea superioară a lemnului de către administratorii de fond forestier sub formă de sortimente de lemn fasonat, prin care fiecărui sortiment să îi poată fi atribuită destinația industrială adecvată, care să permită maximizarea valorii adăugate și utilizarea în cascadă a lemnului.
În vederea comercializării lemnului fasonat de către administratorii pădurilor din fondul forestier proprietate publică, trebuie să existe un Standard Național actualizat pentru Sortimentelor de Lemn Rotund Fasonat pentru Industrializare, tocmai pentru a oferii un cadru minim pentru valorificarea superioară a lemnului în România.
- Proprietatea privată a statului
Proiectul de lege riscă să genereze un nou val de retrocedări haotice, care ar putea conduce la o accelerare a fragmentării administrative artificiale a fondului forestier național. Pentru a preveni acest fenomen, trebuie interzisă trecerea terenurilor din Fondul Forestier Național din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, cu excepția terenurilor care nu au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
Respectarea dreptului la proprietate este o condiție obligatorie într-un stat de drept și, implicit, retrocedarea bunurilor care au aparținut de drept proprietarilor este obligatorie. În egală măsură, însă, trebuie să se respecte și dreptul statului român la proprietate, astfel încât să nu se decimeze fondul forestier național care a aparținut dintotdeauna statului.
Inițiat de Guvern, scopul noului Cod Silvic este de a implementa reformele asumate prin PNRR și de a transpune direcțiile strategice adoptate prin Strategia Națională pentru Păduri 2030 în legătură cu creșterea eficienței mecanismelor de combatere a exploatărilor ilegale și de îmbunătățire a managementului forestier. WWF-România va continua să monitorizeze întregul proces și să se implice activ în dezvoltarea acestuia.