În timp ce liderii lumii se reunesc la COP30 pentru a căuta soluții reale la provocările climatice, România poate aduce în prim-plan o idee simplă și puternică: păduri sănătoase care susțin o economie verde printr-o bioeconomie forestieră durabilă. Modelul de silvicultură apropiată de natură arată că protejarea pădurilor și dezvoltarea economică pot merge împreună – în beneficiul oamenilor, al naturii și al generațiilor viitoare.
Pe fondul dezbaterilor globale de la COP30, România poate aduce în atenție o viziune proprie despre cum natura și economia pot evolua împreună. Într-o lume aflată în căutarea unor soluții pentru viitorul planetei, țara noastră are șansa de a propune un model născut din propria tradiție forestieră. Cu păduri printre cele mai bine conservate din Europa, România poartă mai departe o moștenire construită pe principii ecologice solide și pe o grijă față de natură transmisă din generație în generație.
Modelul românesc de silvicultură apropiată de natură se bazează pe regenerare naturală, diversitate de specii locale și cicluri lungi de producție – o abordare care menține pădurile sănătoase și productive pe termen lung. Menținerea unor practici de gospodărire a pădurilor cât mai apropiate de natură, chiar și în pădurile de producție, este esențială. Doar prin îmbinarea acestora cu cele aplicate în ariile protejate se poate crea un peisaj forestier funcțional din punct de vedere ecologic și rezilient la schimbările climatice.
Astfel de principii asigură un echilibru între conservarea biodiversității, reziliența climatică și sustenabilitatea economică, demonstrând că protejarea naturii și folosirea inteligentă a resurselor pot merge mână în mână.
Această viziune se află în centrul conceptului de bioeconomie forestieră, pe care WWF-România îl promovează ca pe o punte între protecția pădurilor și dezvoltarea economică. Într-o bioeconomie forestieră sustenabilă, lemnul nu este tratat ca o marfă de consum rapid, ci ca o resursă regenerabilă valoroasă, transformată în produse cu durată lungă de viață – de la mobilier și construcții durabile până la materiale ecologice inovatoare. Astfel, pădurile continuă să stocheze carbon chiar și după recoltare, contribuind direct la atingerea obiectivelor climatice globale.
„Modul în care valorificăm lemnul dictează modul în care gospodărim pădurile. O pădure bine administrată are nevoie de o economie care să-i prețuiască lemnul la adevărata valoare. O economie care creează locuri de muncă verzi, sprijină comunitățile locale și reduce presiunea asupra ecosistemelor naturale.”
La COP30, România poate arăta lumii că tranziția verde are nevoie de păduri sănătoase și de politici care le susțin. Bioeconomia forestieră nu este doar o strategie de mediu, ci un motor de dezvoltare durabilă care leagă responsabilitatea ecologică de prosperitatea comunităților. Prin investiții inteligente, coerență legislativă și sprijin financiar dedicat, țara noastră poate deveni un reper european al bioeconomiei forestiere. Poate deveni un model de solidaritate între generații, în care pădurile și oamenii cresc împreună.