După un maraton de discuţii publice la începutul acestui an legate de construirea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), am rămas cu toţii în faţa uşilor închise. Contribuţiile „partenerilor de dialog” au fost bifate la număr, dar variantele rezultate nu s-au discutat, ceea ce încalcă toate principiile de transparenţă în procesul de luare a deciziilor.
În multitudinea de încordări politice, decidenţii par să fi uitat de responsabilitatea față de cetățean ca beneficiarul lor final. Negocierile executivului pe teme arzătoare în domenii economice, sociale şi de mediu sunt ţinute departe tocmai de publicul care, la final, va suporta învoielile agreate.
Suntem asiguraţi că nu se renunţă la proiecte, dar este foarte posibil ca unele să nu se mai regăsească în PNRR având în vedere că alocările propuse s-au redus de la 42 la 29 de miliarde euro. În plus, nu ştim criteriile pentru care unele proiecte au devenit mai puţin relevante sau prioritare.
Pericolele
Mecanismul de finanţare, ne spune Comisia Europeană, trebuie să contribuie în mod eficient la tranziţia verde, inclusiv la biodiversitate sau la abordarea provocărilor generate de această tranziție. În acest sens, cel puțin 37% din PNRR trebuie alocat măsurilor legate de climă dacă vrem ca România să atragă întreaga finanțare europeană. Procentul de cheltuieli „verzi” cuprindea şi propunerea a 1,5 miliarde euro pentru păduri şi biodiversitate – adică aproximativ 3,6% din bugetul PNRR în ultima variantă publică din aprilie – din care însă nu ştim cât a rămas acum.
Nu avem strategii naţionale nici în domeniul pădurilor, nici al biodiversității. În schimb, avem proceduri de infringement deschise. Astfel că vom ajunge să implementăm măsuri fără să ştim direcţia spre care ne îndreptăm și nici cât de oportune sunt. Acest lucru justifică și reticenţele Comisiei Europene în negocierea intervenţiilor propuse şi, implicit, asupra acordării împrumutului solicitat pentru România.
Înţelegem necesitatea accesării acestor fonduri şi constrângerea timpului, însă trebuie să punem în balanţă gestionarea resurselor de interes strategic. Orice plan ar trebui supus evaluării impactului pe care îl va avea pe plan economic, social şi asupra mediului. În acest context, considerăm că autoritățile trebuie să publice de urgență fișele de măsuri pe baza cărora propun reformele din PNRR și să redeschidă dialogul național.
Doar în acest mod România va putea alege proiecte şi investiţii viabile, destinate finanţărilor alocate ulterior, fundamentate pe soluţii necesare reale.
Citește propunerile WWF.
Foto: WWF România / Mihai Constantineanu