Preluare din Revista Biz: România e binecuvântată cu păduri extraordinare, dar ceea ce tăiem din ele ajunge prea des în sobe sau în plăci ieftine, în loc să devină mobilă fină, instrumente muzicale sau obiecte cu suflet și durabilitate. Din cele aproximativ 18 milioane de metri cubi de lemn recoltați anual, mai puțin de 10% se transformă în produse de calitate superioară. Restul rămâne materie primă brută sau lemn de foc.
Această risipă nu e doar o statistică rece, e o pierdere de oportunități pentru comunități, pentru economie și pentru identitatea culturală a României. Dincolo de cifre, miza este una umană: comunități care pot trăi din prelucrarea lemnului, meșteșuguri care pot renaște și o economie locală care pune valoarea înaintea volumului.
De ce se întâmplă asta? Pentru că, de prea mult timp, lemnul este tratat ca o resursă de volum, nu ca o resursă de valoare. Lipsa infrastructurii adecvate, vânzarea lemnului „pe picior”, piețele dominate de actorii care caută profit rapid și absența unei strategii naționale coerente au transformat o bogăție naturală în materie primă greu de prețuit.
Dar există o altă cale. Una în care valorificarea superioară a lemnului devine un motor de prosperitate: produse cu valoare adăugată, locuri de muncă locale, tradiții reînviate și o economie forestieră durabilă care lucrează cu natura, nu împotriva ei.
La WWF-România vedem acest moment ca pe un apel la acțiune: să transformăm un potențial ignorat într-o sursă de mândrie și dezvoltare. Să vedem pădurea nu doar ca sursă de materie, ci ca izvor de viață și creativitate pentru generațiile care vin.
Citește articolul integral în Revista Biz: „Lemnul care merită mai mult: cum putem transforma o resursă ignorată într-un motor economic și cultural”