Progresele realizate în combaterea tăierilor ilegale din România reprezintă un pas important, care trebuie însă consolidat prin implementarea obiectivelor Strategiei naționale pentru păduri 2030.
Dacă dorim un mecanism sustenabil care să asigure un control real al recoltării masei lemnoase, este necesar să schimbăm fundamental locul și modul în care măsurăm lemnul în România. Sistemul actual, bazat pe marcarea arborilor în pădure și pe estimări de volum realizate înainte de recoltare, și-a dovedit limitele administrative, tehnice și juridice.
Propunerea WWF, ca urmare a proiectului de act normativ publicat de Ministerul Mediului, este una clară și fundamentată: volumul de lemn trebuie măsurat și plătit exclusiv în momentul în care iese din pădure și este introdus pe piață. În acest fel poate fi cuantificat cu acuratețe, există posibilități concrete pentru asigurarea controlului și a trasabilității, precum și probe solide pentru soluționarea situațiilor de încălcare a legii.
Decizia autorității de a introduce zonele-pilot pentru implementarea sistemului de măsurare și evaluare a lemnului la iesirea din pădure este una salutară, însă acestea au valoare doar dacă permit testarea integrală a noului model de control. Zonele-pilot trebuie să creeze spațiu real pentru schimbare, nu să reproducă vechile practici de marcare a arborilor în pădure. Doar prin renunțarea la marcă și la ciocan ca instrumente centrale de control și prin mutarea verificării la materialele lemnoase care părăsesc pădurea poate fi evaluată eficiența reală a reformei.
Prin amendamentele transmise Ministerului Mediului, WWF propune explicit ca în zonele-pilot să fie aplicat un sistem alternativ, în care evaluarea oficială a volumului se face după recoltare, iar plățile se realizează exclusiv pentru cantitățile efectiv introduse pe piață. Acest principiu este esențial pentru a elimina discrepanțele dintre volumele estimate și cele reale și pentru a construi un sistem de control coerent, aplicabil și apărat juridic.
În același timp, accentul trebuie mutat pe ceea ce rămâne în pădure. Arborii de viitor, arborii pentru biodiversitate, lemnul mort și alte elemente ecologice sunt repere verificabile în teren și indicatori de rezultat ai managementului forestier. Nu numărul exact al arborilor marcați este relevant, ci menținerea funcțiilor ecologice ale pădurii, în conformitate cu normele silvice, ghidurile de bune practici și planurile de management ale ariilor naturale protejate.
Suntem foarte aproape de a face această schimbare printr-un Ordin de Ministru, dar reforma are sens doar dacă este dusă până la capăt. Un sistem în care continuăm să „măsurăm în pădure” și doar adăugăm camere video riscă să nu fie aplicat în practică. Măsurarea trebuie să se realizeze la iesirea din pădure, unde volumul se poate estima mult mai corect. WWF propune un proiect-pilot curajos, bazat pe indicatori de rezultat și pe controlul real al lemnului introdus pe piață. Este un pas necesar pentru o administrare modernă, eficientă și responsabilă a pădurilor din România.