Pentru o gestionare responsabilă a populației de urs brun este esențial ca estimările să se bazeze pe metodologii robuste și transparente. Analiza WWF-România indică, însă, că studiul genetic național ridică semne de întrebare privind rigoarea științifică și transparența procesului.
Anunțarea de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a rezultatelor studiului ar trebui să reprezinte un pas important pentru fundamentarea deciziilor pe baze științifice și pentru dezvoltarea unor instrumente care pot contribui la o gestionare responsabilă a populației de urs brun. Însă, în continuare, rezultatele prezentate, lipsa perpetuă de transparență și claritate în ce privește studiul încă de la începuturile acestuia ridică mari semne de întrebare.
O analiză a documentelor publice și a informațiilor comunicate oficial arată că studiul genetic național privind populația de urs brun prezintă deficiențe metodologice majore, incompatibile cu standardele științifice internaționale pentru estimarea robustă a abundenței prin metode genetice non-invazive.
Principalele motive de îngrijorare identificate:
- Colectarea pe durata a 3 ani a probelor comportă un risc sever de supraestimare. Studiile genetice de tip capturare – recapturare trebuie realizate în sesiuni scurte, pentru a asigura așa-numita „închidere demografică”. În România, probele au fost colectate pe parcursul a 3 ani, interval considerat neadecvat, deoarece crește riscul de a număra același individ de mai multe ori, pe măsură ce acesta se deplasează. Pentru astfel de studii, colectarea probelor ar fi trebuit realizată de-a lungul unui singur sezon, cu mobilizarea atât a personalului gestionarilor fondurilor cinegetice, a ocoalelor silvice, cât și a facultăților de biologie, ecologie, știința mediului, și organizațiilor de mediu.
- Lipsa transparenței privind markerii genetici, ratele de eroare și procedurile de control. Ghidurile de câte o jumătate de pagină privind extragerea și amplificarea ADN-ului, nu oferă detalii esențiale privind panelul de markeri, rata de succes pe marker genetic, frecvența erorilor genetice sau criteriile de validare a genotipurilor. Aceste date sunt obligatorii pentru validarea științifică a oricărui studiu genetic.
- Calitatea variabilă a probelor – risc crescut de erori genetice. Cum o bună parte a probelor au fost reprezentate de fecale, ADN-ul extras din acestea este extrem de sensibil la degradarea provocată de soare, ploaie și timp, ceea ce crește rata erorilor de genotipare. Studiile internaționale arată că degradarea poate reduce dramatic rata de succes și poate produce genotipuri incomplete sau incorecte, cu impact direct asupra estimării numărului de indivizi.
- Posibil bias în ceea ce privește colectarea probelor. Colectarea s-a realizat, conform metodologiei prezentate pe site-ul proiectului, în special în zone ușor accesibile, precum puncte de hrănire, drumuri, ceea ce poate suprareprezenta anumite categorii de urși, în anumite zone cel puțin, precum cei obișnuiți cu omul. Astfel, anumite zone pot părea mai populate de urși decât sunt în realitate.
- Risc real de ”indivizi fantomă”. Fără protocoale stricte, la o probă deteriorată, ADN-ul poate arăta altfel, iar același urs se poate contabiliza de două sau mai multe ori. Cercetări pe alte populații de urși arată că eliminarea unor astfel de erori a redus numărul de indivizi la final cu peste 20%.
- Lipsa unui audit științific extern și a detaliilor despre modelarea statistică. Nu există un raport metodologic complet publicat, care să prezinte parametrii modelelor, testele de închidere demografică, corecțiile aplicate etc. În lipsa unui audit extern independent, rezultatele nu pot fi considerate solide din punct de vedere științific.
Prin urmare, considerăm că studiul nu îndeplinește cerințele rigorii științifice (ceea ce s-a și transmis la conferința de presă din data de 12.12.2025, prin afirmația că studiul ”nu este un exercițiu academic”) și nu asigură nivelul de încredere necesar pentru replicabilitate, având în vedere metodologiile puse la dispoziție. În plus, lipsa de transparență de la începutul proiectului și derularea studiului în spatele ușilor închise întărește susceptibilitatea cu privire la cifrele vehiculate.
Mai mult decât atât, pe site-ul proiectului, la secțiunea știri, în data de 28.11.2025 s-a făcut informarea conform căreia ”… estimările preliminare din proiectul Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România indică faptul că, în 2025, numărul acestora a ajuns la un minim estimat de 10.419 indivizi”, iar intervalul prezentat la câteva zile distanță este de 10.657-12.787 exemplare. Conform standardelor internaționale, aceste aspecte ar trebui clarificate pentru a garanta robustețea estimărilor.
Solicităm, din nou, publicarea completă a metodologiei și a datelor brute, precum și realizarea unui audit genetic și statistic independent, pentru a asigura transparența și credibilitatea procesului. În lipsa acestora, estimarea actuală a mărimii populației de urs brun din România poate fi mai mare și nu este suficient de robustă științific pentru a sta la baza unor decizii critice, cum ar fi stabilirea cotelor de intervenție sau modificări ale legislației. WWF-România este deschisă pentru a contribui la un dialog constructiv cu autoritățile și experții pentru îmbunătățirea abordării.
”Managementul populației de urs trebuie să fie bazat pe știință și să includă măsuri preventive. Salutăm concluziile privind eficiența gardurilor electrice, dacă sunt întreținute corespunzător și subliniem nevoia unui dialog onest și constructiv între toate părțile implicate.” a declarat Dr. Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură).
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm contactaţi:
- Cristian-Remus Papp, Coordonator Departament Specii Sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40745.891.929
- Diana Iancu, Manager de comunicare pentru conservarea speciilor sălbatice, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură), [email protected], +40757.176.467