Echipa WWF România Fresh Water a fost foarte încântată să-l întâlnească pe Matt Spencer când a ajuns, în această vară, la București, în drum spre Tulcea, pentru a vedea Delta Dunării, înainte de a se îndrepta spre Bulgaria, în portul Burgas. Am vrut să știm totul despre motivația din spatele inițiativei sale uimitoare.
Ne-a povestit totul despre planul său de a merge cu bicicleta din Marea Britanie până în Kârgâzstan, din aprilie până în octombrie, pentru a vizita ultimele fluvii cu populație de sturioni încă prezentă. De la Garona, la Dunăre, la Syr Darya, el a vrut să facă acest lucru pentru a evidenția pericolul extrem cu care se confruntă sturionii ca grup de specii, 23 din cele 26 de specii, fiind declarate pe cale de dispariție sau în pericol critic de către IUCN.
Matt spune că a avut norocul să crească într-o casă cu un acvariu de pești, unde petrecea zilnic ore întregi uitându-se și minunându-se de modul în care toți acești pești puteau respira sub apă. Aceasta a fost sămânța plantată în copilărie, iar o experiență de voluntariat în Georgia, când avea 24 de ani (căutând sturioni) a fost germinarea pasiunii lui pentru conservarea speciilor de pești.
„Sturionii reprezintă pentru mine mai mult decât doar specii care îmi plac. Reprezintă o primă incursiune în conservare și un moment în care am înțeles ce „carieră” vreau să fac. Mi-au oferit ocazia să-mi pun amprenta asupra lumii și să încerc să fac o diferență pozitivă”, ne-a spus Matt.
Ultimii doi ani au fost dificili pentru oamenii din întreaga lume, iar Matt își amintește că, în timpul carantiei COVID-19, a fost blocat într-un mic apartament din Londra. În ciuda dimensiunilor reduse, camera lui conținea o hartă mare a lumii pe care ochii și mintea lui rătăceau în vremuri de întuneric sau de plictiseală.
„Mă uitam la hartă, căutând ultimele fluvii pe care le știam având încă sturioni și mă uitam la drumurile care le leagă și la munții care le despart. Acest lucru s-a transformat încet într-o dorință profundă de a vizita aceste locuri cât timp încă mai erau sturioni care înoată în acele ape. Și, din asta, s-a născut o aventură.
Sturionii sunt grupul de specii cel mai expus riscului de dispariție din lume și, dacă nu schimbăm modul în care îi tratăm și nu îngrijim apele în care aceștia cresc, s-ar putea să asistăm, foarte curând, la dispariția multor specii. Sturionii m-au învățat atât de mult și mă simt obligat să ajut, să-mi fac partea pentru a le asigura supraviețuirea.
Matt încearcă, de asemenea, să sublinieze că lumea se schimbă într-un ritm din ce în ce mai alert și, în ciuda muncii grozave care se face pentru a rezolva problemele, lucrurile încă arată rău pentru mediu. Ideea de a pedala pe bicicletă pentru sturioni a evoluat din dorința lui de a sprijini sturionii în orice mod poate, în timp ce putea explora lumea înainte ca aceasta să se schimbe.
Traseul lui Matt Spencer prin Europa si Asia. Ultimele fluvii cu sturioni
De la început, traseul său s-a bazat pe fluvii specifice care încă mai au sturioni. Asta însemna să parcurgă un traseu foarte neobișnuit prin Europa și Asia, deoarece dorea să exploreze unele dintre ultimele locuri sălbatice rămase pe planetă. Când l-am întâlnit la București, făcuse deja pe bicicletă aproximativ 4000 km din cei 11.000 km planificați.
Fluviul Garona din Franța a fost primul, înainte de a traversa Alpii și a urma fluviul Po, prin Italia. După aceasta, a intersectat Dunărea pe câteva sute de km, până în Deltă, apoi a așteptat un feribot din Bulgaria pentru a traversa Marea Neagră în Georgia.
Acolo, plănuise să viziteze bazinul fluviului Rioni, înainte de a traversa Azerbaidjanul și de a lua un feribot spre Kazahstan. Ultima parte a călătoriei urma să fie în Tașkent, după ce vizita Syr Darya și organiza câteva interviuri cu pescari pentru a vedea dacă îi poate ajuta la redescoperirea sturionul cu bot lat din fluviul Syr Darya.
Din păcate, Azerbaidjanul i-a rămas închis, așa că a fost nevoit să ocolească Armenia înainte de a trebui, să zboare la Aktau, Kazahstan. Matt nu a plănuit niciodată să zboare „dar, din păcate, încă trăim vremuri ciudate și incerte”, spune el.
Acum tocmai a traversat deșertul care separă Kazahstanul de Uzbekistan, a vizitat Amu Darya, cu un singur fluviu rămas până la sfârșitul expediției: marele Syr Darya.
Misiunea lui Matt, de a trage un semnal de alarmă cu privire la declinul sturionilor, l-a adus și în România. Cum a fost drumul către Delta Dunării
Matt era foarte încântat de România și de toate celelalte țări în prin care trecuse deja sau în care urma sa ajungă, interesat să vadă diferențele culturale dintre ele. Era convins că fiecare dintre țări va veni cu propriile provocări, dar că acestea vor fi compensate de aventurile de acolo.
Ne-am bucurat să aflăm că s-a întâlnit cu alte echipe și parteneri WWF pe parcurs, toți implicați în proiecte de conservare a faunei sălbatice.
„Am fost extrem de binecuvântat în această călătorie să întâlniesc mulți oameni dedicați și pasionați.
În Franța m-am întâlnit cu oameni de știință din Guvern, din domeniul pescuitului. În Italia m-am întâlnit cu acvacultorii care repopulează răurile cu sturioni adriatici, având în paralel o afacere cu caviar, profiturile din divizia de caviar a companiei finanțând direct eforturile de conservare.
În Bulgaria, i-am cunoscut pe colegii voștri de acolo. Am învățat multe despre efectele barajului Porțile de Fier, precum și despre planurile WWF de a ajuta la inversarea declinului uriaș, din ultimii 50 de ani, în cazul unor specii de pești din Dunăre. Aflând despre toată munca și proiectele în desfășurare, atât concentrate pe sturioni, cât și mai holistic, de-a lungul Dunării, am fost inspirat și am primit speranță pentru un viitor mai bun.
L-am întrebat pe Matt care este informația care l-a marcat cel mai mult, din tot ce a aflat până acum despre situația sturionilor din Dunăre.
„O veche zicală din Anglia spune: „unde există viață, există speranță”. Dunărea și o mare parte din Europa au suferit schimbări uriașe și daune aduse mediului în ultimii 50 de ani. Ceea ce am învățat în timpul petrecut de-a lungul Dunării este efortul extraordinar și puterea de voință depusă pentru o schimbare pozitivă. Asta m-a inspirat și m-a motivat foarte puternic să lupt mai mult pentru râurile din Marea Britanie la întoarcere.”
După ce va fi terminat această misiune, Matt spune că va rămâne cu siguranță în lumea conservării faunei sălbatice, fie prin continuarea studiilor academice, fie prin obținerea unui loc de muncă în domeniu. I-ar plăcea să facă un doctorat pe sturioni și ecosistemele de apă dulce.
Cele mai amuzante momente, de-a lungul traseului parcurs în România
Am fost curioși, l-am întrebat, așa că Matt ne-a împărtășit și câteva lucruri amuzante care i s-au întâmplat pe parcursul expediției:
„Au fost o mulțime de momente amuzante, de la a fi invitat să fac o baie cu o familie, până la a fi forțat să beau țuică de casă la un prânz, când mai aveam kilometri întregi de mers cu bicicleta, sau a râde în hohote, în jurul unui foc, cu ciobanii. Toate sunt memorabile și este greu să aleg un singur moment.”
Cum pot oamenii să se alăture călătoriei sau să ajute?
Întreaga premisă a acestei expediții este de a crește gradul de conștientizare asupra situației sturionilor. Fără să cunoști ceva, este puțin probabil să vrei să-l protejezi, așa că încerc să ajung cu vestea despre dispariția lor regretabilă în mentalul cât mai multor comunități posibil.
Conduc și un blog în timp ce călătoresc, evidențiind munca depusă și organizațiile pe care le-am întâlnit și ilustrând, totodată, cât de aventuroasă poate fi o călătorie făcută singur. Cu bune și mai puțin bune.
Puteți găsi mai multe informații despre călătorie și puteți urmări progresul lui Matt pe site-ul expediției: www.oneaveragespoke.org sau urmăriți-l pe Instagram one.average.spoke