Foto: Tisa la Nagykoru. © dr. Szilvia Ádám / WWF
- Inundațiile periodice sporesc producția de biomasă, cresc cantitatea de carbon sechestrată și reduc nivelul general al emisiilor de gaze cu efect de seră
Budapesta – 3 februarie 2025. Cu ocazia Zilei Mondiale a Zonelor Umede, organizația pentru conservarea naturii WWF Europa Centrală și de Est face publică o cercetare pilot care dezvăluie rolul esențial al refacerii luncilor inundabile în combaterea schimbărilor climatice. Rezultatele arată că restaurarea fostelor lunci prin inundare, măsuri naturale de retenție a apei și utilizarea adaptată a terenurilor ar putea transforma peisajele din emițătoare de gaze cu efect de seră în depozite. Având în vedere că peste 90 % din luncile inundabile ale Europei au fost modificate sau degradate, constatările evidențiază necesitatea unor soluții bazate pe natură pentru a îndeplini obiectivele UE în materie de climă și pentru a combate pierderea biodiversității.
Studiul, fără precedent în regiune în ceea ce privește amploarea și detaliile, demonstrează beneficiile semnificative ale refacerii luncilor nu numai pentru sechestrarea carbonului, ci și pentru alte două gaze cu efect de seră importante, oxidul de azot și metanul. Este esențial să privim dincolo de CO2, studiat în mod obișnuit, deoarece peisajele pot emite sau absorbi aceste două gaze, în funcție de condițiile de teren legate de utilizarea terenurilor.
„Acest studiu unic oferă un nou mod de a ne gândi la luncile noastre inundabile”, a declarat Dr. Szilvia Ádám, coordonator de proiect la WWF Europa Centrală și de Est. „ Refacerea luncilor inundabile oferă o cale de a aborda pierderea biodiversității și de a îndeplini simultan obiectivele climatice. Aceste sisteme naturale dinamice pot regla clima și furniza servicii ecosistemice vitale atunci când li se permite să funcționeze în mod natural.”
Concentrată pe râul Tisa din Ungaria, cercetarea scoate la iveală câteva informații esențiale privind modul în care refacerea luncilor poate reduce emisiile de gaze cu efect de seră. S-a demonstrat că inundațiile periodice sporesc producția de biomasă atât deasupra, cât și sub sol, stimulând în mod semnificativ sechestrarea carbonului, care compensează emisiile de metan și oxid de azot ale ecosistemelor analizate. Prin comparație, terenurile arabile fertilizate rămân principalii emitenți de gaze cu efect de seră, în principal din cauza oxidului de azot, un gaz cu un potențial de încălzire de 300 de ori mai mare decât dioxidul de carbon pe o perioadă de 100 de ani.
Luncile inundabile sunt un mozaic de ecosisteme diverse, care găzduiesc o gamă largă de utilizări extensive ale terenurilor, cum ar fi fânețe, pășuni, livezi, păduri, corpuri de apă și, la altitudini mai mari, terenuri arabile. Echilibrarea diverselor utilizări ale acestor ecosisteme cu provocările schimbărilor climatice necesită o abordare durabilă bine gândită. Cercetarea pilot demonstrează că, în cazul în care două treimi din fosta luncă inundabilă analizată sunt transformate în zone de utilizare extensivă a terenurilor, concomitent cu inundații periodice controlate, potențialul de atenuare a schimbărilor climatice al peisajului ar fi semnificativ. Inundațiile periodice sporesc sechestrarea carbonului, chiar și în timpul secetelor prelungite, cauzate de schimbările climatice.
Desfășurat ca parte a Parteneriatului „Împreună pentru Dunăre”, proiectul de aproape trei ani (2022-2024) a combinat modelarea biogeochimică avansată cu măsurători pe teren și referințe din literatura științifică.
Spre deosebire de studiile anterioare, această cercetare încorporează date la scară locală, regională și de peisaj, oferind un cadru scalabil pentru viitoarele eforturi de reconstrucție.
Constatările susțin obiectivele Pactului Verde European (European Green Deal) de promovare a practicilor durabile de utilizare a terenurilor și contribuie în mod direct la angajamentele climatice ale UE în domeniul LULUCF (Land Use, Land Use Change, and Forestry), care vizează sporirea sechestrării carbonului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din activitățile de utilizare a terenurilor și atingerea neutralității climatice până în 2050.
Luncile inundabile refăcute acționează, de asemenea, ca zone tampon naturale împotriva fenomenelor climatice extreme, atenuând secetele și valurile de căldură prin îmbunătățirea retenției apei și stabilizarea solului. Acestea creează habitate care stimulează biodiversitatea și oferă lecții esențiale pentru eforturile de restaurare din întreaga Europă. Extinderea acțiunilor de refacere a luncilor inundabile ar putea aduce beneficii semnificative pentru mediu și climă pe întregul continent.