Microhidrocentralele (MHC) din Munţii Făgăraş, aflate în diferite stadii de autorizare şi construcţie, au fost incluse printe cele mai nesustenabile nouă studii de caz de pe planetă în cel mai recent studiu realizat de organizaţia WWF (World Wide Fund for Nature), alături de alte hidrocentrale cum ar fi cazurile de pe râurile Devrekani în Turcia, Coosa în Statele Unite ale Americii sau Xingu din Brazilia.
În studiul intitulat sugestiv „7 Sins on Dam Building”, WWF a selectat şi analizat cele mai ‘păcătoase’ cazuri de hidrocentrale din lume, luând în considerare şapte criterii de evaluare (criterii ce includ nu doar impactul ecologic, ci şi cel social şi economic): construirea necorespunzătoare pe râuri, neglijarea debitelor, neglijarea biodiversităţii, ignorarea riscurilor, construirea de noi MHC-uri fără a se constata necesitatea acestora şi fără planificare corespunzatoare, precum şi neglijarea impactului economic şi social.
„Acest studiu ne arată clar că nu putem să generalizăm atunci când vine vorba de energie și soluții pentru viitor. Deși ne-ar plăcea să existe soluții universal valabile, studiul subliniază încă o dată că nu putem să punem eticheta verde pe niciun tip de energie. Deși așa zisele energii verzi au câștigat teren și susținere politică și financiară, mizând pe cartea durabilității, iată că anumite proiecte nu numai că nu ne facilitează durabilitatea, ci ne subminează viitorul pe termen mediu și lung. Va trebui să acceptăm că ori de câte ori vorbim de energie, va trebui să luam deciziile de caz la caz și să ne asigurăm de fiecare dată ca în proiectele specifice toate punctele de vedere și avizele sunt eliberate pe baza unor studii reale. Energia hidro poate să fie una sustenabilă doar cu respectarea comunităților locale, a naturii și a principiilor de economie durabilă”, a declarat Magor Csibi, director WWF-România.
Dezastrul din Munții Făgăraș afectează natura și comunitățile
In urma cu aproximativ trei ani, două situri Natura 2000 din Muntii Fagaras, unul desemnat și pentru protecția anumitor specii pe cale de dispariție, cum ar fi vidra și diferite specii de pești, nevertebrate și amfibieni, precum și pentru protejarea habitatelor acestora, au fost invadate de microhidrocentrale (53 de MHC- uri cu aproximativ același număr de captări), provocând distrugerea râurilor de munte și a speciilor și habitatelor pe care acestea le găzduiesc.
MHC-urile de pe versantul nordic al Munților Făgăraș de pe râurile Sâmbăta, Sebeș și Dejani-Lupșa reprezintă doar un exemplu, cazuri similare existând pe întreg teritoriul României.
Unele dintre aceste investiții sunt susținute din fonduri europene și toate beneficiază de certificate verzi alocate fără niciun criteriu ecologic și suportate din buzunarul cetățeanului.
Problemele încep chiar din stadiile de planificare, deoarece aceste investiții nu apar în niciun plan de urbanism sau amenajare a teritoriului. Zeci de km de conducte sunt amplasate în albia râurilor sau de-a lungul acestora, fără niciun fel de planificare teritorială.
Incălcând Directivele Europene (Directiva Cadru privind Apa și Directiva Habitate), precum și legislația la nivel național, aceste construcții afectează în mod negativ albiile râurilor, fără măsuri de menținere a unui debit corespunzător, pentru asigurarea condițiilor naturale de viață ale speciilor.
Impactul negativ al microhidrocentralelor se răsfrânge și asupra comunităților locale, prin afectarea pânzei de apă freatice și, implicit, a surselor de apă. Experţii spun că, din cauza înmulţirii şi diversificării presiunilor asupra resurselor limitate de ape curgătoare, până în anul 2030 se va ajunge la o reducere a capacităţii de furnizare a apei cu până la 40% faţă de nivelul existent .
În România, peste 430 MHC-uri se află în stadii diferite de planificare, autorizare și construcție, iar peste un sfert dintre acestea se află în arii protejate sau la limita acestora. Construcția unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare la nivelul bazinelor râurilor și la nivel regional.
În timp ce utilizarea de energie din surse regenerabile este promovată la nivelul Uniunii Europene , este cunoscut faptul că infrastructurile hidrocentralelor produc efecte negative majore asupra ecosistemelor acvatice şi asupra serviciilor pe care acestea le furnizează la nivel local şi regional, în timp ce cursurile de apă cu stare ecologică foarte bună şi luncile inundabile au devenit din ce în ce mai rare în România.
Cele care mai există au nevoie urgentă de protecţie pentru a-şi păstra starea ecologică bună şi foarte bună, în timp ce acţiunile negative asupra cursurilor de apă, care sunt în proces de alterare în ritm alert, trebuie stopate urgent, iar acolo unde este posibil trebuie realizată reconstrucția ecologică conform prevederilor Directiva Cadru privind Apa şi a legislaţiei europene privind conservarea naturii (Directiva Habitate şi Directiva Păsări).
WWF consideră îmbucurător faptul că Avizul de Mediu nr. 10938/2012 pentru Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020, actualizată pentru perioada 2011-2020, include măsuri de protecție a biodiversității, prin impunerea unor zone de excludere (în care să nu se poată construi MHC-uri) și prin semnalarea necesității unei planificări adecvate. Conform Avizului, sursele regenerabile de energie reprezintă soluții durabile de producere a energiei numai dacă toate considerentele de mediu sunt incluse în mod adecvat în procesul de planificare, precum și de proiectare a acestora.
WWF va urmări implementarea acestor măsuri și va verifica dacă acestea vor fi aplicate și în cazul proiectelor deja depuse pentru autorizare.