Baia Mare, 28 aprilie– WWF-România – Filiala Maramureş a organizat, recent, o conferință internațională dedicată securizării coridoarelor ecologice utilizate de urșii bruni, marcând astfel finalul proiectului „Graniţe deschise pentru urşi în Carpaţii României şi Ucrainei”. Proiectul, implementat în parteneriat cu Organizaţia RachivEcoTur din Ucraina, a acoperit teritoriul judeţelui Maramureş, România şi a regiunilor Ivano-Frankivsk şi Zakarpatska din Ucraina şi a avut drept scop final conservarea biodiversitãţii în Maramureş, în scopul menţinerii conectivitãţii Munţilor Carpaţi prin: reducerea riscului fragmentãrii habitatelor, identificarea nevoilor de reconstrucție a coridoarelor ecologice pentru ursul brun şi securizarea utilizãrii durabile a resurselor naturale.
Regiunea Maramureș este casă pentru 200-250 de exemplare de urs brun, iar dincolo de graniță, în Ucraina, trăiesc între 180 și 220. Pentru a supraviețui, urșii au nevoie de locuri de hrănire, adăpost, odihnă, împerechere şi zone întinse pentru deplasare, şi nu în cele din urmă, de existenţa habitatelor favorabile şi a coridoarelor ce asigură conectivitatea habitatelor. În urma activităţilor umane şi a dezvoltării socio-economice din regiune, aceste habitate sunt tot mai afectate, mai ales de dezvoltarea infrastructurii (drumuri) și de construcții (pensiuni, garduri etc). Pentru a avea o bază pentru definirea măsurilor de conservare şi buna gestionare a populaţiilor de urs din regiune, era nevoie urgentă de identificare a habitatelor favorabile şi a coridoarelor critice ce asigură conectivitatea habitatelor. Apoi, de limitarea activității umane în aceste zone.
Proiectul a identificat prima rețea funcțională de coridoare ecologice din România și dintr-o regiune transfrontieră. Păstrarea acestei rețele este obligatorie pentru a avea în continuare o populație de urși sănătoasă și viabilă de-a lungul lanțului Carpatic. Cu atât mai mult cu cât Carpații nu încep și nu se termină la noi, ne revine responsabilitatea față de celelalte țări cu care împărțim acești munți și față de generațiile viitoare de a oferi condiții optime de trai acestor animale maiestuoase. Trebuie doar să realizăm cu toții că urșii sunt o valoare pentru noi și existența lor pe tărâmurile noastre este o binecuvântare de fapt, iar implicarea activă în managementul speciei a tuturor celor cu responsabilități în acest sens nu este o cerință instituțională ci o datorie morală, spuneCristian-Remus Papp, coordonatorul proiectului.
Soluția: coridoare ecologice
Prin proiect au fost identificate acele „fâșii verzi” critice, esențiale pentru nevoile de deplasare a urșilor din Maramureș. Tehnic vorbind, avem de a face cu „coridoare ecologice” care asigură conectivitatea între habitatele în care urșii se deplasează, pentru scopuri diferite (hrănire, adăpost, odihnă, împerechere).
După doi ani de activități în teren, consultări cu factorii interesați (pădurari, rangeri, vânători, administratori ai ariilor protejate, comunități locale) și monitorizarea a cinci exemplare de urs prin intermediul tehnologiei GSM-GPS și camere infraroșu cu senzori de mișcare, echipa de proiect a identificat, în Maramureș, șase zone critice pentru conectivitate: Cavnic, Huta-Certeze, Leodina-Vișeu-Bogdan Vodă, Săcel-Moisei-Borșa, Hera-Bistra-Popivan și Strâmtura-Glod-Poieni (harta atașată).
În prezent, în legislația actuală nu există metodologia necesară pentru desemnarea și gospodărirea acestor zone, dar demersurile viitoare ale WWF vor viza recunoașterea oficială a acestor fâșii drept coridoare ecologice și includerea lor sub protecție legală. Propunem astfel, instrumente pentru gestionarea eficientă a resurselor naturale, pe o suprafaţă de minim 270000 ha, pentru a contribui la conservarea habitatelor critice şi a coridoarelor pentru urşi, dar şi la dezvoltarea durabilă a comunităţilor.
Concomitent, WWF lucrează alături de direcțiile silvice și proprietarii de păduri pentru certificarea pădurilor conform standardului internațional FSC (Forest Stewardship Council). Certificarea unei păduri arată că aceasta este bine administrată şi că proprietarul intenţionează să o păstreze astfel, inclusiv să ia măsuri pentru prevenirea tăierilor ilegale. În Maramureş, au fost certificate 66.000 de hectare şi sunt în curs de certificare alte aproximativ 50.000 de hectare. Din suprafaţa totală, 3.800 de hectare sunt păduri virgine.
Conferința organizată de WWF la Baia Mare, numită „Securizarea conectivității ecologice pentru carnivorele mari din Munții Carpați” a reunite specialiști din România, Ucraina, Slovacia, Croația, Italia, Spania, Portugalia și a dezbătut măsuri de conservare a speciei, identificarea coridoarelor ecologice și promovarea unei platforme care va asigura schimbul de informații și resurse în domeniu. Practic, pe lângă prezentarea rezultatelor proiectului, a avut loc și un schimb internațional de cunoștinte, experiențe și bune practici legate de gestionarea coridoarelor, dar și a populațiilor de carnivore mari. Interesul pentru conferință a fost ridicat din partea comunității științifice naționale și internaționale din domeniu, participanții apreciind efortul depus de echipa de proiect pentru obținerea acestor rezultate remarcabile. Există interes de replicare a proiectului și în alte zone, atât din țară cât și din străinătate.
Proiectul „Graniţe deschise pentru urşi în Carpaţii României şi Ucrainei”, demarat în anul 2012, a fost finanţat de cãtre Uniunea Europeanã, în cadrul Programului Operaţional Comun de Cooperare Transfrontalierã Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013.
Mai multe detalii de pe parcursul proiectului sunt disponibile la: www.openbordersforbears.com